where is the love? ( from the world)

In lume, oriunde, aici, acum.
Unde a disparut umanitatea, sentimentul, potrivirea si concluzia rezultatului final?
Privesc la flori, le-a disparut stralucirea si prospetimea desi mai poarta aura frumusetii?
Privesc la soare, a devenit insuportabil si desi o iarna intreaga il astepti acum te arde, iti face rau.
Privesc la ploaie, ia tot si a uitat sau nu mai da viata.
Privesc verdeata care nu mai este verde oxigenat ci e plina de pori si de neputinta pentru intreaga existenta.
Privesc la tine vorbind de iubire care e un sentiment ce tine de interior si arati exteriorul, murdaria omului, intimitatea.
Privesc la oameni si ii vad modelati dupa locuri, lucruri si vorbe.
Privesc haosul in care viata trage de noi.
Ma intreb unde pot si eu sa fiu?
Ma intreb cand mana puternica ma va hrani cu "viata" adevarata?
Inchid in mine perfectiuna pentru minute de liniste si ma intreb ....
Cat sa mai lupte natura pentru viata si cat eu ca om mai dorm pentru pace si corectitudine?

Legare cu fericirea

Legare cu fericirea
Prin sute, poate mii sau chiar intreg , exista un adevar in care sa credem, eu si tu. Acesta este ascuns de mintea noastra ce nu trece dincolo de limitele impuse de exterior, de anturaj, de familie.
Cand esti mic crezi ca atunci cand vei fi mare , vei fi fericit alaturi de o persoana pe care o vei numi " iubirea ta", alaturi de care iti vei construi propia familie. Vei avea caminul perfect, ve-ti fi parintii perfecti cu copii perfecti.
Dar inainte de-a obtine o parte din vis, oricare ar fi ea, te lovesti de zid.
Acest zid nu este real, este proiectul mintii tale pe care l-ai abandonat cand te jucai in parc si mama iti spunea ca, totul e frumos si ca sa nu simti si sa vezi "monstrul" trebuie sa o asculti.
Ai uitat de acel "monstru" iar acum te loveste. Esti slab, devii una cu el. Dorintele tale au devenit imposibile, "monstrul" nu mai este "monstru" a devenit realitate. Oare asa sa fie?
Nu este bine sa privesti in exterior ci in tine. Afara e alta lume, lume de care totusi apartii, dar tu esti unic.
Esti o individualitate ce traieste prin bine si respira prin ceilalti.
Aceasta respiratie poate fi influentata de zona, material si dorinta. Doreste-ti aerul sigurantei caci nu il vei avea dar il poti simti si te poti prinde in el prin tine.
Doreste-ti ceea ce ai visat in copilarie: iubire, crede in ea, gandeste ca exista desi poate nu o vezi , ti-o poti imagina , traieste-o prin tine. Iar ura, praful, nedreptatea exista prin ceilalti , prin respiratie dar nu si prin simturi. Durerea iubirii neexistente te poate face fericit daca crezi in ea.
Reda-ti increderea in visele pierdute, caci totul a pornit de la un vis . o dorinta un scop. Tu le detii deci nu te poate impiedica nimeni si nimic sa nu crezi sa nu vrei.
Gandeste ca la inceput nu a fost nimic, acum sunt multe, dar nimic rau, prea credul pentru tine pentru a te face nefericit.
Materialul din buzunare cel care te inconjoara sau stai nu-ti zic decat "crede", te privesc, te rasfata, te poftesc sa le atingi... dar nu uita "tu" esti "tu".
Sufletul visator in cautarea fericirii cu a carui legatura poti fi mereu legat.

That is why fools fall in love ..

Each and every one of us has gone, at some point in our lives, through a period when life just stopped having that spark, that certain something that used to give it colour, which made the world magical, always new, always interesting, and always appealing. That is when everything turns grey, including us, we suddenly find ourselves to be just another dull face in the crowd, rushing off in the stillness of our daily lives to "take care of something", something that’s usually important, almost every time vital, but how often just plain joyful? It’s the point where our hearts just stop burning, when our souls fall into a deep sleep when happiness is long forgotten and fun is exclusive to kids and eccentric teenagers. Only one thing can cure this state of numbness, which threatens our entire beings and petrifies our emotions: love. The question which has puzzled me for the longest time is this: "Why do fools fall in love?". A cliche you might say, and of course, you might very well be right, but for me, at this particular stage in my life, it is a mystery, or better said, it has been a mystery for quite a long time, up until recently.
So why DO they fall in love? Strangely enough, I have not found my answer in books, wise quotes or in elderly advice. I found it one cold December day, when, trying to mend my own broken heart, I gazed out the window at the swarming world outside, wondering what the point of falling in love is when all you are left with in the end are soul-shaking memories, nights drowned in tears, and a heart-full of regrets. Questions after questions troubled me day and night, one more painful than the other. Finally, one in particular nearly drove me insane: "What makes love worth all this?", but no answer would come and I felt my heart slowly but surely fade away in loneliness, my soul slip away in darkness. Desperately, I searched for a response in the world below and there it was, right in front of me: a walk in the park. Under the heavy December clouds, making their way through the sprinkling snowflakes and ice-sculptured trees, were two young lovers holding hands, all alone in the crowded city. I watched as they walked along the paths, sharing this gift, which was only theirs to have, with the rest of the world. They were happy and not afraid to show it, happy just passing time in a small park, on a cold day, having nothing else but each other.
I knew right then and there that even a few moments like that are enough to make it all worth while. It may not seem like much but the thought that you are not alone, that someone out there loves you enough to want to spend every moment of the day with you, now that is something not even a broken heart can forget. True, the pain is real and strong, as real and as strong as anyone could imagine, but it still isn’t enough to make you just let go of love. How could you? There is nothing that could ever compare to it: the butterflies that swarm around in your stomach just at the sight of him, endless daydreams and sleepless nights, and the miraculous moments when they come true, these are emotions that just refuse to let themselves be hidden away in our past. So then, I asked myself, "How could I just push away the one thing that brought happiness back into my life?" I may not have it right now but I can’t ignore the fact that it existed when I needed it the most: having someone to accept me for who I am, to support me when I am down and comfort me when life seems to be getting too serious too fast, someone I can love in return and give everything I have, everything I am, that is something I will treasure forever.
We cannot afford to put love at the end of our priority list, as it is probably the one thing that could actually make us feel alive. It brings the sparkle back; it puts color back into a grey universe, and awakens our lost lust for life. That is the answer I found to a question I have heard many people ask; it might be childish, it might be silly, but in the end…that is "why fools fall in love"…
(10x ServaRWow)

Epava din larguri

Un rosu rasarit devine asfintit trist
iar o epava pustie reda linistite ganduri
lipsite de renuntari, intamplarile lovesc si uita
ca barca uda a diminetii devine uitata in noapte
e anevoios drumul placut de la apus in miaza-zi
dar costiugul ideii de sine anunta epave sperante
sunt urlete ce vor viata si pier la atingeri iubite
e trist pe vapor cu doi pescarusi in nestire.

si spera un prost din tine la viata
si trage cu unghiile atentia renuntata din rest
dar e scrum plin de ideea de sine
se pierde uniunea si e lepada uda pe marea agitata
cand va incepe ideea de doi , va pierde din lacrimi
singuratatea epavei mereu primitoare va-ndobitoci
si gandul naprasnic al ancorei in valuri straine
va stinge si va da viata la soarele celor doi.

Fascinatia mea...

De ceva timp ascult foarte mult 2 melodii, pe care pot spune ca le ADOR. Personal m-am cam saturat de clubareala si "mari vedete" asa cum spuneam si la statusul meu de pe mess si am ales sa imi incant sufletul cu 2 melodii frumoase, interpretate de 2 oameni nu "mari vedete" ci oameni care au ceva de zis si vor avea mereu in muzica :D. Laurentiu Duta-Impreuna si Holograf-Primavara incepe cu tine. Pentru ca avem nevoie de caldura, de iubire, de sinceritate si indemn! Pentru ca avem nevoie sa ne bucuram de ce e in preajma noastra! Pentru ca suntem oameni!

Cand nu poti fi langa cei dragi, adu-ti aminte...

S-a intamplat undeva in munti unui ucenic. Intr-o zi a trecut pe la chilia lui, un om din lume, un om sarac. Ucenicul l-a intrebat :
"De unde esti tu"?
Era chiar din satul lui. Ucenicul nu i-a spus asta , dar l-a intrebat ce mai face cutare, intreband de tatal sau. Atunci strainul i-a spus ca acela a murit si ca a lasat pe sotia sa si trei fete orfane pe drumuri si in saracie.
"A avut si un fiu, dar acela a plecat de multi ani si nimeni nu stie unde s-a dus".
Calugarul a fost lovit ca de traznet si dintr-o data a inceput razboiul gandurilor.
"Plec"."Plec sa-i ajut, sa le port de grija".
A plans s-a rugat si a plecat.
Dupa ce a iesit din Sfantul Munte, s-a asezat la umbra unui copac sa se odihneasca. Dupa un timp, s-a apropiat un alt calugar , obosit si transpirat, care s-a asezat langa el la umbra si l-a intrebat dupa un timp.
"te vad tulbure, frate. Ce s-a intamplat?".
"Lasa-ma parinte, am patit o mare nenorocire."
Si-i povesteste toata istoria. Bunul calator i-a zis :
"Daca vrei, iubite frate, sa ma asculti, intoarce-te la duhovnicul tau si Dumnezeu va purta de grija alor tai. Tu continua sa slujesti duhovnicului tau, cu atat mai mult cu cat este si orb".
Acesta insa nu l-a ascultat. Stapanit de gandurile sale, n-a luat in serios cuvintele celuilalt si dupa ce ce i-a adus numeroase argumente,s-a ridicat calugarul neascultator sa-si continuie drumul spre lume. Atunci celalt calugar i-a spus:
"Deci nu ma asculti si te intorci la manastire?"
"Nu".
"Atunci , afla ca eu sunt Inger al Domnului si pe mine m-a trimis Dumnezeu, dupa moartea tatalui tau, sa fiu alaturi de cei ramasi sa-i pazesc si sa le fiu ajutator. Acum daca tu mergi in locul meu, eu ii las in pace".
Si s-a facut nevazut.
Calugarul atunci si-a venit in fire si s-a intors la duhovnicul sau pe care l-a gasit ingenunchiar, rugandu-se pentru el.

.... ca daca ceri, Dumnezu are mai multa grija de ei, decat ai putea tu vreodata.

Marturie despre Dumnezeu!

In stil Ion Creanga, tin sa spun ca nu stiu cum sunt altii dar eu chiar vreau sa vorbesc despre Dumnezeu.
Dumnezeu ne vorbeste tot timpul si orice lucru care e "cel mai rau" are cea mai mare bunatate in el. Insa putini sunt cei care au ochii deschisi si inimile curate sa vada lucrul acesta. Pe langa asta nu e nevoie de mari demonstratii din partea cuiva pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu. Daca in tine cauti bunatatea, adevarul si lumina sunt suficiente cateva cuvinte sau o intamplare mica ca sa iubesti pe Dumnezeu. Si daca ajungi la stadiul asta, atunci poti face asa cum spunea filosoful Sf. Augustin "Iubeste-l pe Dumnezeu si fa ce vrei!". Daca iubesti pe Dumnezeu tot ce vei face va fi bine.
Mereu am avut o parte "umana" in mine si am primit mult prea multe reprosuri de la cei mai apropiati oameni din viata mea, mereu auzeam "Esti prea buna, fii si tu mai rea, mai hoata, profita". Am incercat sa fiu si asa si durea. Pe langa asta nu eram deloc multumita si nici fericita. Inainte de Craciun m-am regasit. De atunci sunt multe lucruri bizare , rele le-as zice care se intampla. Sunt mici aceste lucruri dar parca sunt mai mari decat orice altceva. Asta pentru ca pe langa Dumnezeu exista si Diavol, care isi "baga codita".
Dar toate astea ma fac fericita, fericita pentru ca mereu ies din ele cu zambetul pe buze si "ciudatenia" intamplarilor devine bucurie. Ciudat nu? Insa este foarte adevarat. Si toate aceste lucruri sunt scrise in Biblie. Carte pe care o citesc si descopar in ea tot ce ne inconjoara.
De cand am decis sa fiu asa cum trebuie, am vazut si multe lucruri altfel... cel putin la ortodoxism, pentru ca sunt ortodoxa si asa m-am nascut, sau cel putin asa au decis parintii mei.
Si totul incepe cu "preotii". DA PREOTII! Cei carora le pupam mainile si poalele. Cei care vor mese fruntase si stau in capul mesei la praznice si alte ceremonii. Cei care ca sa vorbeasca de Dumnezeu cer pomenii, cer bani. Cei care cer bani sa vina sa-ti vesteasca Nasterea lui Isus su Boboteaza. Cei care ne pun sa pupam icoane. Cei care l-au vandut si rastignit pe Isus si Preotul caruia i-am cerut la 18 ani sa imi imprumute o Biblie sa citesc si mi-a zis "Nu, esti prea mica pentru asta, ai nevoie de alte carti". (Oare ce altceva ar zice adevarul mai bine decat "cuvantul lui Dumnezeu"? Si oare nu ei, preotii mai spun cateodata ca "cei care au ochi sa vada si cei care au urechi sa auda"? Oare nu Dumnezeu a pus in noi puterea de-a deslusi? Oare exista o varsta pentru asta? Daca da, unde scrie asta si cine poate dovedi asta?)
In Biblie am gasit acest citat:
"Paziti-va de carturari, carora le place sa se plimbe in haine lungi si sa le faca lumea plecaciuni prin piete; ei umbla dupa scaunele dintaii in sinagogi si dupa locurile dintai la ospete; si casele vaduvelor le mananca, in timp ce, de ochii lumii fac rugaciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osanda".(Luca 20/46 cu 47)
Toate acestea le regasesc in preotii de azi! Acestia vin si ne cer sa le pupam mainile sa facem plecaciuni in fata lor si sa pupam icoanele. De ce? Oare nu ne mantuie Dumnezeu daca avem sufletul curat? Oare Dumnezeu asta vrea, sa pupam icoanele pline de urmele a mii de buze? Ce simtim daca facem asta? Oare nu ei stau in capul meselor la praznice? Oare nu ei te jupoaie de bani la fiecare sarbatioare crestina, care ar trebui sa fie o mare bucurie, nu o mare risipa?
Putini sunt cei care de curiozitate au deschis Biblia. Acolo avem mii de explicatii si totul e scris la timpul prezent.(mai ales in Noul Testament) Cum am putea sa credem savantii care vin cu tot felul de explicatii incomplete cand in Cuvantul lui Dumnezeu gasim tot ce vrem sa stim? E bine sa cercetezi insa fiecare cercetare te duce la o mai mare dilema. E bine sa cercetezi insa cu limite si pentru suflet, nu pentru demonstratii stintifice. Stiinta cred ca ar trebui sa aiba alta destinatie, sa ne ajute sa avem grija de ceea ce exista.
Cine dintre noi daca ajuta pe cineva nu se simte bine? Oare nu lucrurile bune aduc fericire?
Cine poate spune ca in sine e fericit facand lucruri rele?
Toate aceste lucruri rele aduc mereu alte nemultumiri.
Traim zilele de apoi, zile in care multi nu-si mai bat capul in al afla pe Dumnezeu, zile in care e o lupta continua in noi si cu ceilalti, zile cand suntem in plin razboi.
Oare care razboi e mai dureros? Cel in care mor imediat mii de oameni sau cel in care ai sufletul trist, esti plin de suparari si ura, zile in care parintii isi alunga si despretuiesc copii, zile in care copiii nu dau o gura de apa celui care l-a crescut? Care e cel mai crud razoi? Cel cu arme sau cel al sufletelor ratacite, planse si mereu in desfranari triste?
Daca ar incepe toti sa citeasca din Biblie si sa VREA sa fie cu adevarat fericiti, daca ar vrea sa acorde o sansa si la ceea ce spune si aud ca vrea Dumnezeu, multi se vor salva din "razboi".
Cand se intampla asta, durerea e ca si cum nu a fost!

Oare gresesc daca vreau asta?

Traim intr-o lume plina de ea.
Nimeni nu mai stie ce e ala bun simt, zambet si bunatate.
Toti incerca sa faca totul pentru ei. Asta se vede la orice pas si simt ca totul e invelit cu o albie mare de prostie.
Totii cautam fericirea...dar cati suntem pregatiti pentru ea sau facem ceva in acest sens?
Cum putem sa zambim fara sa ne ofere nimeni nimic material?
Cum putem zambi mereu asa cum o facem la vederea unui copil mic?
Ce exemple avem in lumea asta care sa ne indemne sa facem asta?
Ma gandeam ca oricui ii place muzica, sa asculte...sa o cante sau sa o danseze, sau toate trei la un loc.
Eram prabusita psihic dupa o zi plina de oameni incompetenti si prostie. Iar in boxe se auzi de la radio Rise up -Yves Larock. E una din piesele pe care le ador. Asta ma face sa uit de toate si sa rise up. Chiar ma gandeam ca dupa melodia asta Yves Larock va scoate ceva clubareala sau altceva. Mare mi-a fost surpriza sa vad urmatorul lor videoclip "By your side".
Nu e vorba de vreo iubita sau iubit...e vorba despre viata. Melodia ne indeamna sa fim buni, sa ajutam si asa suntem si noi fericiti. Nu poti fi fericit daca cel de langa tine e trist. Deci uite, se pot face si hituri care sa te faca sa zambesti...sa te indemne la bine, sa fii om. Nu stiu ce am cu aceste doua cuvinte "om bun". Insa tare mult mi-ar placea sa fie mai multi oameni buni, nu pentru mine ci pentru tine... cel care esti satul de toate si toti.
Acum ascult "Say Yeah" -Yves Larock si imi place cum suna "When people say No No No/ I realy wanna say Yeah Yeah Yeah"...si ar fi frumos sa zicem mai multi "Da".
Poate si muzica e o solutie sa fim buni.
Poate e timpul sa facem ceva cu noi si sa alegem binele nu raul...din TOT.
Eu m-am saturat de melodii in care se vorbeste doar de "femeie si barbat".
ASTAZI la radio, tv, presa scrisa, pe strada..ORIUNDE omul a uitat sa zica o "vorba buna". Insa nu sunt de ajuns vorbele e nevoie sa FACEM CEVA IN SENSUL ASTA!
Cred ca multi vor spune ca aberez insa as dori ca maine sa ma trezesc inconjurata de oameni buni... si atunci nu stiu cine va fi mai fericit...eu sau ei? Cred ca tu vei fi fericit pentru ca poti zambi si bucura fara nimic altceva decat TU.
De ce florile sunt asa frumoase cand totul pare atat de rau in jurul nostru? Oare nu s-a schimbat clima? Oare nu s-au dat peste cap anotimpurile? Si totusi florile sunt la fel de frumoase.
Noi de ce nu reusim sa ramanem asa?

CEEA CE SUNT (PARTEA 1)

La descrierea mea pe acest blog am scris "Ceea ce sunt".Acum m-am gandit sa spun cine sunt eu si ce sunt eu incepand cu inceputul?
Un om, cu o poveste in spate, cu momente bune si momente proaste. Cu zambete si lacrimi, cu succese si esecuri. Si mai sunt un om inca tanar.
Inca mai am multe de invatat si de trait .Am 21 de ani si 4 luni.
14 ani am crescut la bunici la tara. Acolo mi-am format caracterul si conceptiile despre cum trebuie sa fiu ca om. Alaturi de bunici pot spune ca am invatat sa traiesc, sa fiu femeie. Mama bunicii mele statea cu noi, eu ii spuneam "babaia", poate suna urat dar pentru mine era cel mai dulce alint. Era o persoana minunata. Primele mele amintiri din acel satuc sunt cele in care bunicul ma tinea in brate si imi arata parintii, mama mireasa si tata mire dansau in fata cortului, pe atunci aveam 1 an. Imi aduc aminte ca plangeam si vroiam sa dansez cu ei, cred. Urmatoarele amintiri sunt cele legate de babaia. Pana la 7 ani am stat la pieptul acelei femei. Eram mica insa ma sfatuia si ascultam, pentru ca tot ce-mi spunea despre viata suna ca o poveste.O poveste frumoasa in care stiam ca mai tarziu o sa fiu personajul principal. Dar...si atunci in lumea aia neprihanita imi era frica. Cand stateam la pieptul ei afara pe o bancuta, plangeam fara ca ea sa stie.Imi era frica de ziua cand ea nu va mai fi. Cine imi va mai vorbi atat de frumos , cine din preajma mea va fi atat de bun si calm cum era ea? Cine? Ce voi face "singura"? Cum va fi fara ea?
La 6 ani am mers in clasa 1. Eram cea mai buna din clasa din toate punctele de vedere pentru ca aveam cel mai bun invatator acasa. Care avea grija sa ma faca constienta de tot si sa inteleg ca invatam ca sa ajung omul la care visam amandoua sa ajung eu. Aveam 7 ani si 2 luni, era 7 februarie. Atunci eram la o vecina de peste drum ma jucam cu nepotica ei, eram acolo ca sa nu vad durerea. Era ora 5 seara, si incercam sa ma joc cu papusile dar... ceva in mine plangea, eram trista, vroiam acasa. Atunci a venit bunicu sa ma ia. Simteam o mare neliniste, vroiam la babaia. Niciodata nu am stat o zi fara ea, pana atunci. Mi se paru o vesnicie drumul pana acasa. Afara era ger, era zapada, era iarna si noaptea punea stapanire peste sat. Cand am intrat in bucatarie babaia era in pat. Cateva vecine erau in acea incapere. M-am dus la ea fara sa zic nimic, atunci m-a strans in brate.Imi era frica de ceva, de ce era in pat? Ce cautau acele femei acolo? De ce bunica era atat de necajita? Si de ce bunicu era trist, pentru prima data il vedeam ca tacea. Bunica, mama babaiei mi-a zis sa o las in pace insa babaia a zis sa taca si sa ma duc langa ea in pat. Abia vorbea ...desi avea vorba linistita si calda ca pana acum ...avea durere in ochi, pe care abia ii inchidea si-i deschidea. Bunica a scos din rola placinta cu varza. Am inteles ca babaia ii ceruse. Mie nu-mi placea dar mi-a cerut babaia sa mananc cu ea. Era buna, foarte buna, si acum mai simt gustul ei si caldura acelei placinte in mana mea. Atunci am mancat pentru ultima data cu babaia si ultima data placinta cu varza. Se facuse 9 seara bunicu mi-a zis sa merg la culcare, sa dorm cu el ca bunica mai ramane cu acele femei si babaia. M-am uitat la babaia care a facut din cap sa ma duc, nu mai putea sa vorbeasca. M-a pupat pe frunte si mi-a mangaiat parul. In camera de alaturi ma pregateam sa ma bag in pat. Bunicu mi-a zis , cred ca o sa moara babai'ta in noaptea asta. L-am auzit pentru prima data cum s-a rugat cu voce tare. M-am pus si eu ca in fiecare seara in genunchi si am inceput sa ma rog. Atunci am plans pentru prima data in timp ce ma rugam. Apoi m-am bagat la spatele lu tataia (bunicu} si am adormit plangand si rugandu-ma. La 4 dimineata m-am trezit. Nu era nimeni langa mine. In camera de alaturi se auzeau voci. M-am ridicat din pat si m-am dus acolo. O vecina avea o lumanare aprinsa in mana si babaia "dormea". Nu stiam de ce tine lumanarea daca era becul aprins. S-a uitat la mine si mi-a zis:Stai linistita babai'ta a murit. M-am intors inapoi in camera....plangeam..............................................
Ce am simtit atunci si dupa mult timp incoace, chiar si acum ramane sa stiu doar eu.
Am crescut mare, bunica m-a invatat sa fac mancare, curat, sa spal, sa zugravesc. M-a invatat ce trebuie sa stie o femeie sa aiba o casa frumoasa. Babaia mi-a format caracterul bunica m-a invatat sa traiesc frumos.
La 14 ani am terminat generala si a trebuit sa ma mut la parinti la oras. Imi amintesc zilele inainte sa plec, sa ma mut. Ma duceam pe dealul din fata casei si pe cel din spatele casei , satul era intr-o vale mare...de aici si numele Valea Mare. Priveam si plangeam ...simteam cum o parte din mine ramane acolo, pe acele dealuri, prin acele flori si peisaje frumoase. Sufletul meu este inca acolo in acele vii mari pline de struguri prin acei copaci in care ma urcam cu drag , prin zarzarul din mijlocul viei, prin porumbul mare , nici la jumatatea lui nu ajungeam, in acea curte prin care la inceput ma alerga bunicu cu matura ca faceam din lut casute si masinuti si cand se usca lutul era tare de nu putea sa mature curtea, ca mai apoi sa ne alergam unul pe altul cu galeata cu apa sa ne udam , vara. Imi aduc aminte cu drag de visinul dintre case in care ma urcam sa ma ascund dupa ce faceam vreo boacana, de datile cand ii jucam farse bunicului. Bunicu a cantat in Fanfara de la Cozmesti si la "onoruri" lui Ceausescu, poate de asta este un om atat de elegant si placut la vorba. Acel sat ramane in mintea mea caci mi-a placut acolo. Eram inconjurata de muzica. Bunicu era cu fanfara, bunica cu muzica populara, eu cu 3SE. Poate de aia muzica canta toata ziua. Poate de aia mi-a placut sa traiesc acolo. Poate de asta a ramas pentru mine cel mai scump loc din lume. In acele zile admiram cu drag acele locuri la care nu stiam cand si cum o sa ma mai intorc si a trebuit sa plec.
Am ajuns la oras. Nu tu caldura, nu tu natura, nu tu verdeata si libertate. Totul era pietre. Nu mai erau oamenii aia care la bine si mai ales la greu erau langa mine. Stiam ca o sa-mi lipseasca acele alintaturi, acele mangaieri, acele cuvinte dulci, grija bunicilor pentru mine cand eram racita, o sa-mi lipseasca acele locuri. Stiam ca de atunci trebuie sa imi iau viata in maini si sa reusesc ceea ce vorbeam cu babaia pe la 5-7 ani. Stiam ca acea perioada frumoasa din viata s-a dus.
Am inceput liceul.Oameni noi, rai. Am inceput sa cunosc partea negativa a lumii. Acea parte de care babaia imi spunea inainte sa moara. Ma simteam singura, lipsita de protectie si afectiune. Dar dupa 1 an de zile eram mai puternica ca niciodata, devenisem cea ce dorea babaia . Acea fata care lupta pentru visele ei si nu se lasa intimidata de nimic. Acea fata care are incredere deplina in ea. Toti se mirau cum m-am schimbat asa. Parintii mei erau mandri cu mine si foarte multumiti de cum am evoluat. Dar in fiecare seara ma rugam la Dumnezeu, asa cum ma invatase babaia, in genunchi cu mainile stranse la piept si din suflet. Daca intr-o seara uitam sa fac asta, ma trezeam din vis si ma rugam.
Am avut si momente grele din punct de vedere emotional dar am avut putere, speranta si incredere si am trecut peste ele.
Am terminat liceul cu bine, nota mare la bacalaureat 9,55, medie mare si prietenia unor profesori extraordinari. Dirigintele , profesor de fizica, domnul Litra, (un om minunat in ciuda varstei sale tinere) imi spunea mereu ca eu sunt buna pentru politica sau ceva in care sa conving sa discut sa dezbat. Ceva in care comunicarea sa fie pe primul plan. Profesorul de filosofie Dorin Cozan m-a ajutat sa-mi dezvolt aceste abilitati prin diferite dezbateri si discutii legate de viata, mai bine zis mici filosofari din care am invatat sa am rabdare si sa fiu multumita cu ce e in jurul meu, sa accept omul asa cum e.
Imediat dupa bac am avut primul esec. Am vrut sa dau la Academia de Politie, visul tatalui meu. Invatasem si ma pregatisem mult, nu imi era frica. Insa s-a intamplat in asa fel incat mi-am sclintit piciorul si nu am luat.
Am inceput dintr-o prostie sa lucrez la Tv ca reporter. Deoarece a fost un concurs "Vocea de Aur" in care am fost remarcata de catre redactorul sef de la radioul cel mai ascultat din Vaslui pe atunci, Radio Unison, dupa cateva saptamani am ajuns si la radio. Radioul si tv-ul erau la acelasi trust de presa. M-am indragostit de radio.
Din toamna am inceput Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor la Cuza, Iasi. M-am mutat la iASI. In fiecare week-end veneam acasa sa fac emsiuni la radio . Am lucrat acolo si facut si radio +tv pana de Paste, urmatorul an.
Dupa asta am inceput sa lucrez la afiliatul Pro Fm din Vaslui, adica Smile fm. Acolo am invatat productia. Cateva poze:
Prima poza e facuta dimineata, la ora 7 cand plecam la radio:

Aici eram in emisie.


In productie.

Si cu butoanele.


In acea vara am cunoscut 3 fete. 2 din ele imi sunt si azi prietene. Paula si Roxana.



Insa prietena care la nevoie a fost aproape si este cel mai aproape de sufletul meu este Paula.





Prin toamna m-am hotarat sa plec la Bucuresti. Acolo ar fi trebuit sa ma astepte visul meu. Aveam multe promisiuni si eram pregatita de o alta viata, o alta lume, alti oameni.
O poza inainte de plecare, seara.


La Bucuresti am inceput a doua Facultate cea de Filosofie si Jurnalism. Aici am cunoscut raul din oameni. Acel rau de care de data asta ma avertizase proful de filosofie.
Toate promisiunile primite au fost incalcate si toate sperantele apropiate au disparut. Eram singura intr-o jungla de oameni. Oameni cu gandire murdara, oameni ce-si vanau prada chiar si prin tine. Insa am ramas tot eu, stiam sa zambesc curat :
Poze.





Cand veneam acasa ma simteam cel mai bine,acasa la parinti. II uitasem pe bunci, sau gaseam pretexe sa nu mai merg la ei.
Acasa era bine, ii aveam pe parinti, frate si sora mea si o aveam pe Paula.






De la Bucuresti incepe o alta poveste, o poveste despre care o sa vorbesc alta'data. Din acel moment s-au schimbat multe, m-am schimbat eu. Acum tind sa cred ca sunt multumita de cum sunt si ca 2009 imi implineste toate visele. Acum cred si sper insa Dumnezeu va decide.

OAMENII DIN JUNGLA! Mi-e scarba de ei!

M-am scarbit de ce inseamna prostie. Oamenii astazi sunt cele mai perverse curve. Nu mai poti avea incredere in nimeni iar cei mai "hi hi si haha" sunt cei mai aroganti si distrusi din toti.
Astazi privesc si imi fac cruce. Batranul din parc care isi face cruce cand trece un grup de fete sau baieti pe langa el , are mare dreptate. Mi-e scarba de oameni. Mi-e scarba de "prieteni". {nu ai mei pentru ca eu am 2 si buni}
Am ajuns sa ador femeile imbracate, da imbracate bine, mi se par sexy, frumoase si inteligente. La ce ai nevoie de toate balele masculilor doar cu hormoni cand te poti bucura de respectul si atentia unui barbat adevarat. Sunt putini barbatii adevarati, greu de gasit si pretentiosi. Lor le place imbracamintea pentru ca le pune sa gandeasca, si sa devina interesanti. E la fel ca victoria unui meci. E mare satisfactia cand castigi dupa truda multa, daca mituiesti nici o bere nu merge cum trebuie.
Femeile au ajuns sa vorbeasca porcos, sa se comporte violent si sa se creada sexy facand asta. Pe langa asta vor sa fie respectate pentru comportamentul lor infantil , barbatesc si arogant. Ele uita sa fie femeii. Ele sunt animale gata oricand de prada. Corpul si educatia lor vaneaza prada.
Barbatii sunt femeii, plini de sexualitate, porci de dorinta si hranire pe tava . Si vor sa fie barbati adevarati prin mizeria lor de atasare de tot ce e gol. Sunt mizerabili de mizeriile altor corpuri despuiate.
Oamenii au ajuns sa traiasca in pamant din cauza iresponsabilitatilor lor.
Nu vad nimic din tot ce exista sub soare.
Frumusetea sta ascunsa de panza de paianjen insa cine are minte sa inteleaga cine nu sa ramana gol.!
Oamenii isi schimba sexul si locul in natura.
Unde a disparut femeia gingasa? Unde e blandetea ei? Unde sunt cuvintele ei calme si placute? Unde e nevoia ei de protectie? Unde este misterul ei ? Unde e frumusetea ei exterioara si interioara? Unde a disparut tandretea ei? Unde a disparut multumirea ei fata de barbat ? Unde este mama din ea? Unde este grija ei si frica ei de rautate? Unde a disparut femeia care maine e mama copilului tau?
Unde este barbatul puternic? Unde a disparut forta lui de caracter? Unde este dorinta lui de cautare si asteptare? Unde este dorinta lui nebuneasca sa descopere femeia? Unde este protectia si siguranta lui fata de femeie? Unde este omul linistit, calm si mereu cand trebuie acasa? Unde este tatal copilului tau? Unde este siguranta pe care el o poate oferi fiului sau? Unde este protectia care o poate oferi el familiei sale?
Unde este fericirea lor?
Ce vina am eu sau tu ca natura a lasat sa fie "barbat" si "femeie".
Ce vina si unde este ea daca barbatul s-a nascut mai puternic si femeia mai slaba?
Unde este bunatatea cu care trebuie sa privim noi lucrurile si sa traim in fericire?
Unde ne sunt gandurile?
Oare cine ne poate fericiti DACA NU NOI INSINE?
Nu pot spune ca sunt multumita cu oamenii din jur. Nu pot spune ca avem o tara frumoasa si ca "traim bine". Nu pot zambi si pentru tine.
Nu pot trai in dobitoceala si descompunerea umana. O accept ca exterior dar ca interior ... as muri. Nu as mai fi om.
Mi-e scarba de felul cum vorbesc acum, dar promit sa revin ce sunt.
O femeie ... pentru ca vreau sa pot simti!!!!!

Cat de frumos e in natura, desupra junglei in care multi traiesc.

Pana si copilul viitorului DE MAI SUS vrea STOP!

inceputul nu-i sfarsit si iubitul tau e iubit.

e floarea rosie ce surade agale la rasaritul diminetii ce striga chemarea ta
sunt infinite ce despart cararile noastre si plang prin roua zorilor
rasufla amurgul tristetea buzelor crapate ce-ti adora numele,
prin soare
intind mana sa-ti cuprind jumatatea sufletului,

si alerga nebuneste dorinte insirate prin vanturi calde si reci
iar caiii isi scutura coama de critatlele ochilor pierduti in cenusiu
se pierd cuvinte prin frunzele galbene ale tristelor soapte
prin ploaie
curg lacrimi cu argint si aduna praf in palme

e sufletul ce urla ajutor si iubire insa e pace
acolo prin vuiet pasarile ciripesc pamantului si dau viata pierduta in suspine
si canta zorile caci luminile inclazesc trupurile
prin lume
trec ajung mai departe si se opresc in zambete curate
inceputul nu-i sfarsit si iubitul tau e iubit.

Sentimente pe timp de criza!

Dragostea trece prin stomac sau banii nu aduc fericirea?
Insa nici banii nu stau in stomac cum nici dragostea nu sta in fericire.
E timp de criza, nu sunt bani, nu e buna dipozitie, nu e multumire, nu sunt nunti, nu e dragoste.
Nu sunt resurse financiare sa iti scoti prietena in oras, sa iei cadou prietenului si parca sarbatorile astea vin prea repede, cand erau bani nu aveai cui sa faci cadou sau pe cine sa scoti in oras.
Cum se face ca toate vin acum pe timp de criza?? Te saturi de tot si te pui pe cearta si pe expresii gen "domnule nu's bani", "e criza de unde?", "fii mai intelegator/oare ca nu e de unde", sau in cel mai bun caz te pui pe scuzat. Pana la urma e buna criza, invatam sa mintim, sa ne scuzam, sa refuzam, sa poftim si sa ni se "aplece" de tot.
Criza mai este buna si pentru vise, invatam sa visam , doar ca noaptea avem cosmaruri si ziua ne bucuram de vise, visele cu ochii mari cat cepele si limba scoasa afara.
Si vine iubirea si tipa...
"hei pe mine ma uiti, ce treaba am eu cu banii tai?"
"iubire lasa-ma in pace, iti dau un pup si inca ceva si nu ma bate la cap ca sunt stresat, un om stresat, suparat si fara bani cu burta goala, sunt nefericit!"
Banii nu aduc fericirea insa fara ei esti trist, trist ca nu poti avea si lua ce vrei tu. Dragostea trece si ea prin stomac insa subforma de fluturi de "ghiorait" si poftit a ceva bun, si cum bani nu sunt nici dragostea nu are pe unde trece.
Si uite asa oamenii se despart, asta dupa certuri si certuri ce au ca scuza lipsa banilor ce provoaca neintelegeri.
Insa ce treaba are sentimentul de lipsa cu cel de iubire? Exista sentimente nu sentiment, exista mai multe sa fie diferite si daca sunt diferite atunci vin iar si intreb, ce legatua este intre ele?
Oare asa cum vrem noi sa fim diferiti nu asa trebuie sa procedam si cu noi insine?
Sa divizam fiecare parte din noi in ceea ce este, sa respectam acea parte si sa ne facem ordine in noi.
"Eu m-am saturat de crizele tale, hai sa ne despartim"
Si ma intreb, ce treaba are crizele de isterie cu criza financiara?
Ce legatura are buzunarul cu sentimentul ?
Ce legatura are omul de langa tine cu criza?
Ce vina are iubirea ca e criza?
De ce sa pierdem si iubirea daca nu avem bani?
De ce suntem asa rai si comparam sentimentele intre ele??
De ce comparam sentimentul uman cu ceva palpabil si lumesc?
Iubire si despartire sunt cuvintele crizei in dragoste. Asta e fenomenul omului care nu a stiut sa respecte unicitatea si atunci vin si zic :"Nea Vasile matale esti unic, modul matate de sforait si baut nu il are nimeni"
Nea Vasile imi zice : "Pai asa sunt eu unic, la mine intra mai bine bautura si sforaiala nu o vreau dar daca e a mea, lasa-o sa fie"
Si mai vine cineva si zice "Bre voi sunteti culmea, Nea Vasile iubeste cum este si ce are, tu nu mai face observatii ca le ai si tu p'ale tale".
Pun o alta oride in idei.
Criza nu ar trebui sa aiba legatura cu iubirea si despartirea pentru ca "Dragostea trece prin fericire iar banii ajung in stomac" si mai este si faptul ca "nu-i asa"?suntem divizati in parti ca sa fim diferiti noi pentru noi si noi pentru altii!

Primavara lui!

era atat de inuneric si vantul chema lacrimi prin varteje de zapezi ... iar umbra cadea si striga soare.
era pace insa in "el" vuia prapastia ... groapa plina de ganduri sumbre ...
treceau clipe usturate de noroi amar ce aduceau cristale umezi acoperind urmele cuvintelor frumoase
ciocane ce defineau destine mici, prin venele uscate de sange strigau si cautau atingeri
printre crengi lumini plapande dispareau si chemau intunericul ...era groaznic
totul era acoperit in tacere...dorinta si nimic
insa totul ... sfarsea... devena mai crud...mai rece si mai cald ...
il durea acoperirea era prea multa lumina...asa cum nu a fost niciodata....
mana rece si placuta disparea si primea mangaieri calde...pline de oxigen ...
simtea cum incepe iar... incepe sa fie ... simtea cum iubeste acea noua atingere....
era unica...placuta...frumoasa... era o noua viata .. asa cum nu a fost niciodata
si speranta a inceput sa traiasca ...
acum avea puterea sa stea "sus", credea in asta si iubea tot ...
se incalzea cu ea alaturi si imprastia placute clipe de mireasma
Era fericit , ea il iubea, el o iubea... era o noua viata ...
uita greutatea rece care ii smulsese vena vietii ...
si deveni iubirea ei ... iubirea exista doar intre ei doi
primavara si ghiocelul straluceau a viata ...a un nou inceput.

Gandurile zilei

Nu e bine sa uiti niciodata pe cei care tin la tine. De multe ori am intors spatele oamenilor care tineau la mine, fiecaruia cu un anumit motiv si in final asa era mai bine . Dar cei ce tin la mine au ramas acolo , asteptandu-ma si rugandu-se pentru mine. Am cunoscut mii de oameni din diferite domenii, orase si cu diferite culturi. Cel mai bine m-am simtit langa omul simplu dar cult. Am urat intodeuna mediocritatea, imaginea dependentei de lucrurile trecatoare si superioritatea.
Sunt putini cei care imi sunt si astazi prieteni. Dar stiu ca in umbra exista oameni carora as vrea sa le multumesc.
Traim niste zile pline de oameni care au nevoie de cuvinte, mii de cuvinte, oameni care nu stiu “sa citeasca”. Ma intreb daca e bine sa mai explici cuiva de ce?
Imi raspund ca e bine sa ierti si sa uiti.
Sunt momente in care te simti fara nimic, in acele momente ai vrea sa fii imun. Insa nu e bine, pentru ca legea umanitatii spune ca fiecare sa-si urmeze drumul .
Am ajuns sa cred ca singurul pret in viata este sa zambesti la incompetentele firii . E trist, dureros dar e singura cale.
Frumosul sta in imperfect la fel cum fericirea sta in tristete. Iar cea mai mare fericire este cea in care privesti in cea mai mare tristete a ta si te inunda zambetul bucuriei. Fericirea langa iubire este doar atunci cand sunt suflete curate si deschise pentru a primi ce cauta.
Cel mai mare defect al omului este ca greseste, greseste chiar si atunci cand este cel mai sigur pe el.
Greseste cand are si un adevar trecut insa acum prezent in fata sa.
Ieri nu e ca azi, poate e mai trist azi-ul decat ieri-ul insa ai speranta care poate muri in fata omului.
Mai devreme am vorbit la telefon cu bunicii, cei care m-au crescut. Ei nu stiau dar pe parcursul discutiei aveam lacrimi in ochi.
“Ce faci fata mea?”esti sanatoasa?? I-a spune tu lu' tataia tot asa cu manuta frumos sub cap dormi?”
Sunt oameni care nu uita si te iubesc neconditionat.
M-au intrebat de dureri si le-am spus ca sunt bine desi in mine minteam, Am facut asta pentru ca ascult sau nu de “bine”, pentru ca am indoieli, si pentru ca vreau sa fie bine.
Nu stiu cat de adevarate sunt clipele dar stiu cat dor momentele si nu stiu daca am sa trec peste “pereti”.
Nu stiu de ce am reactii care nu le aveam si care dor acum atat.Simt in mine revolutie.
Pasii au obosit, chiar daca mai devreme erau obositi au prins viata...acum vor sa cada jos.
Asta nu e rezultatul nimanui e rezultatul dorintelor mele care se confrunta cu lumea.
Cel mai bine ma cunosc eu si stiu ca totul pleaca de la mine.
Am invatat ca e posibil ca nimic de laga mine nu exista sunt doar ganduri, simturi impuse de normalitate INSA imi este incert de ce obosesc din nou atat de tare .
Sunt ganduri fara inteles pentru mine si inca astept un raspuns!
Un raspuns de la maine!

CATEVA SFATURI...

Cea mai mare greseala pe care o poate face un om este sa zica Da sau Nu fara sa simta asta.
Sentimentele si emotiile trebuie sa fie sincere si neinterzise.
Asa ca daca simti ceva sa zici, daca nu esti de acord cu cineva , spune asta!
Tu esti tu si prin asta esti unic.
Esti om, fa catalogari, catalogari pentru tine.
Nu accepta falsitatea, minciuna, inselatul, profitatul, copiatul, pitziponceala sau cocalaritul.
Alege-ti mediul si aria de extindere.
Ai grija cu cine te iei si pe cine apreciezi.
Sa nu ai idoli pe care sa-i urmezi, doar exemple din care sa inveti.
Nu zice da la "coaja" ci iubeste "continutul", e la fel ca la fructe.
Nu te inscrie in tiparele fetitelor de dupa blocuri sau a "jmecherilor", pentru ca acolo vei ramane mereu, si vei purta in fata celor "importanti" eticheta nepotrivita.
Ai grija de imaginea ta si pastreaza-te sa fii un om SPECIAL, ca sa poti oferi asta celor care chiar merita.
Nu te dezbraca si "stramta" sa fii sexy, important e sa fii OM FRUMOS si decent in fata ORICUI pentru ca LUMEA E DIFERITA, OAMENII SUNT DIFRITI.
Frumusetea consta in zambet, decenta, simplitate, naturalete, sinceritate si bunatate.
Zambeste oricui si da-i o sansa [nu tot] pentru ca nu stii de unde vine prietenia.
Ai grija cum arati si fizic si psihic , ca sa lasi mereu , oricui, acel loc de "buna ziua" sincer si din inima!

PS: PAREREA MEA!

Omul ce a uitat!

S-a trezit intr-o dimineata si a realizat...A UITAT!
Totul era murdar, rufele aruncate si frigiderul gol! Era trist, il durea...
S-a asezat pe canapeaua din fata televizorului si
privi inapoi...atunci ....
A uitat sa zica buna dimineata ...
A uitat sa zambeasca ...
A uitat sa-i aprecieze zambetul ...
A uitat sa-i aprecieze prezenta langa el ...
A uitat sa-i vorbeasca cu caldura...
A uitat ca ea nu i-a gresit cu nimic...
A uitat ca i-a fost alaturi mereu si nu a vazut-o si ea a tacut ...
A uitat ca ii curgeau lacimi de durere cand se descarca pentru greselile altora pe ea ...
A uitat cand i-a zambit iar si iar desi durerea ei era mai mare si mai mare ...
A uitat ca avea grija de el ...
A uitat cand ea devenise femeia lui ...
A uitat de ea cand lacrimile ei au zis "nu".
A uitat ca timpul e dusmanul sau ...
A uitat ca omul e mai de pret decat banul ...
A uitat sa ofere o floare si sa zica multumesc ...
A uitat sa ierte ...
A uitat sa se implice in viata sa ...
A uitat cum e sa vii acasa pentru ca cineva te asteapta ...
A uitat sa simta dorul ...
A uitat ce inseamna singuratatea ...
A uitat ca lucrurile bune pentru suflet trebuie sa-i fie in preajma ...
A uitat ca lucrurile pamantesti sunt trecatoare ...
A uitat sa renunte la el pentru celalat ...
A uitat sa renunte la orgolii ...
A uitat sa uite trecutul trist si sa priveasca la ce are alaturi ...
A uitat sa aprecieze bunatatea ...
A uitat sa zica ce simte ...
A uitat sa ofere importanta celor din jurul sau ...
A uitat ca vorbele ascunse nu le stie nimeni ...
A uitat ca Dumnezeu e mare ...
A uitat ca el trebuie sa fie ca El...
A uitat ca Dumnezeu nu il vrea singur ...
A uitat ca oamenii din viata lui trebuie cercetati , pastrati sau alungati ...
A uitat sentimentul de apartenenta ...
A uitat sa fie om, desi traieste inca aici ...
A uitat ca fericirea e in zambetul unui copil ...

A uitat ca si el e un copil ...
A uitat sa renunte la lume...
A uitat sa aprecieze ceea ce are ...
A uitat sa se plimbe si sa simta "viata" ...
A uitat sa zica "da "celui de langa el ...
A uitat ce era mai important ...
A uitat sa fie "om "
A uitat sa fie "bun"
A uitat sa fie fericit ...

Isi intoarse privirea si lacrimile ii cuprinse chipul ... Nu avea !! decat amintirile ...
Amintiri in care nu era prezent decat trupeste...
Era singur desi poate un singur telefon umplea incapere... dar tot singur ar fi fost ...
Era in lume singur...fara nimeni care sa aiba grija de el...
Privi in sus spre Dumnezeu ... dar ... Dumnezeu ii oferise tot ce-l putea face fericit... insa el se inchise fata de tot si era deschis doar pentru munca si bani ...
Ar fi vrut sa o sune ...era sigur ca inca il mai iubea ... dar simtea ca ceva il doare ... Realiza ca durerea lui de Acum, ea a simtit-o Mereu cand il striga si el ii ignora chemarea sufletului ...
Ar putea oare acum sa-i stearga ei atata durere, atatea lacrimi ??
Ar avea el oare curajul sa-i zica ca ar renunta la tot ce are doar sa fie om ...Sa poate alaturi de ea, impreuna sa aiba familia pe care ea incercase sa o aiba, dar era singura, sa primeasca din nou acea iubire din partea ei? sa-l ajute ea sa devina om din nou si sa zambeasca pentru orice, sa vorbeasca frumos oricui, sa ierte tot si sa se plimbe pe picioarele lui oriunde??
Simtea cum durerea il invaluie si pune stapanire pe pieptul sau ... il durea din ce in ce mai tare...
Ar fi vrut sa se joace sa rada, sa glumeasca ...ca un copil ...Dar era un copil singur ... alungase tot ce reprezinta puritate si simplitate din el ...
Printre lacrimi zarea fericirea care a lasat-o sa treaca, fericirea care il chema si care suferea ca el nu o vede ...
Dar se ridica si pleca sa se spala pe fata ... Hotari sa lupte, sa o cheme inapoi ... e fericirea lui ... e durerea pentru care va plati dar va fi fericit din nou ...
Acum poate sa aline toata suferinta din trecut ...
Va fi barbat, aceea fiinta pe care Dumnezeu a lasat-o sa aiba grija de femeie, acea fiinta care trebuie sa fie "bun", sa fie om !
Se intoarse in camera si puse mana pe telefon ...
O suna pe ea ...
"Alo?"
Raspunse ... acea voce atat de calda ...acea voce care il implora de multe ori sa nu mai fie asa si sa-si revina ...O durere imensa puse stapanire pe el, parca increminise...
O IUBEA ...DA! acum simti...o iubea si ...si...ea... ea cel pe care el o iubea suferea ...din cauza lui ...
Cum a putut sa-i faca el asta ??
Cum a putut el sa-si faca asta?
"... aaaa... as vrea sa vorbim ....imi pare rau ..."
".............

Muzica pitzi!

Nu am sa inteleg niciodata de ce unii daca gasesc un nou stil raman pe el si nu aduc imbunatatiri. Cum vrea romanul nostru sa fie "artist" cu aceleasi chestii! Ne pacalim si apreciem un nou stil dar ramanem dezamagiti de lipsa originalitatii pana la final.
Oare nu-i mai bine sa faci piese putine dar originale? Sa nu sune una la fel ca alta?

Expresia " nu vorbi daca nu cunosti".
Ma nene pai bine nu cunosc ceea ce cunosti tu, dar eu ascult , pe spatele meu tu faci bani ca iti ascult produsul. Daca nu vrei sa fii criticat fii original!
M-am bucurat si inca ma bucur ca am ascultat 3 Sud Est. Piesele lor nu seamana intre ele. Bune, proaste cum sunt dar sunt originale. Dar ei pentru un album asteptau 1 an. Si cand aparea era altceva.
Azi, marii nostri "compozitori" scot o piesa in cateva ore si e kichi. Cum sa te dea pe spate o piesa care suna la fel ca alta de care deja ne-am saturat de ea?? Cum sa zici tu ca eu nu stiu ce zic , cand piesa asta ma duce cu gandul la cealalta si deja mi-e scarba de ea???
Si mai este ceva foarte aiurea.
Eu cred ca unii si unele "vedete" sunt proaste.
Dumnezeu da ceva special fiecaruia dintre noi. Insa trebuie sa fructificam acel lucru si restul de aptitudini sa le imbunatatim astfel incat sa ne descurcam cu ele si sa avem o imagine placuta. Ma uit la fetitele care "au voce", nimeni nu zice ca nu au. Dar sunt proaste! Sunt "pitzipoance"! Sau mai bine zis, nu stiu sa se imbrace, nu stiu ce sa scoata in evidenta si nu stiu SA VORBEASCA! Vor sa fie super vedete si super apreciate. Dar ele nu inteleg ca faptul ca sunt "sexy" nu le aduc respect, ci niste hormoni. Ele nu inteleg ca a fi frumos, placut si ascultat nu se refera la piele goala si ras aiurea.
Ascultam mai devreme un interviu dintre Radio Prob si Inna. Fatuca asta radea intruna. Am ascultat de 3 ori interviul, am zis ca "poate's eu proasta", dar nu am gasit nimic de ras in tot ce se vorbea acolo. Am intrebat in stanga in dreapta , acelasi raspuns am primit " rade aiurea". Sa nu mai zic ca am privit niste aparitii scenice ale ei si m-am prapadit de ras. Si nenea de la colt danseaza mai bine si o face si pe ritm. De ce tot ridica piciorul sub fund si se imbraca cu rochie de seara in timp ce canta piesa "HOT" nu am sa inteleg niciodata.
Oare cand romanul nostru va intelege ca prezenta scenica conteaza enorm. Poate nu conteaza acum dar in timp conteaza, conteaza daca vrea sa persevereze, conteaza daca vrea sa aiba o arie de ascultatori cat mai extinsa.
Se mai spune ca cei de succes sunt cel mai mult criticati!
Sa fie asa, dar unde e "succesul" la noi? Unde e la noi valoarea? Poate in prima piesa. dar in rest unde este? In lipsa de profesionalism, in lipsa de originalitate la fiecare piesa, de copy -paste la sunete?? in ideei furate de la alte piese?
Din pacate Dumnezeu iti da dar nu-ti pune in mana, Dumnezeu te ajuta dar daca nu stii sa profiti te indobitocesti, sau ramai la acel stadiu. Omul bun stie ce sa faca, cand sa faca , cum sa faca, cel rau se chinuie si ramane la fel. Oare "compozitor" azi inseamna sa iti pierzi timpul cautand ideii la altii ??
Oare inspiratia asta vine din minut in minut???
Clar nu!
Oare cate piese de "azi" le vom asculta cu placere in cativa ani???
Si ca sa nu vorbesc de muzica de peste hotare, dau 1 exemplu romanesc.
Ascult cu placere hiturile celor de la 3 Sud Est. Fiecare negativ, linie melodica, idee, SUNA DFERIT. Sunt multe piese a celor de la 3Sud Est care inca iti mai dau fiori! Nu sunt ei compozitori la toate insa au stiut ce vor si au stiut ce ofera pe piata!
ps: legat de interviul Innei il gasiti pe blogul celor de la Play&Win, care e in lista celor pe care ii urmaresc.

"Nu" {re}aduce "Da" prin lacrimi

E un inceput ce vrea si un sfarsit, e o durere ce vrea si sfarsit ..
Insa daca vorbim de timp " al tau" nu ramane decat soapte ... si inainte sa dormi cauti o stea si-i vorbesti, dorindu-ti sa fie acea fiinta care nu mai este...

O zi cu raze , pe perete un ceas ce ticaie si diferite obiecte fara cusur... totul este tulburat de un zgomot ... tresar
Mii de pereti zgomotosi si o lumina spre care alerg sa o pastrez...
un suflet nou , in bratele altor doua suflete ce azi renasc... dar ... trec pe langa ele, nu sunt pentru mine .
O batranica alaturi de o fetita ies dintr-o incapere spre iesire ... acolo e soarele prafuit cu oxigen prin frunze .
Simt ca ma pierd si picioarele nu mai sunt aici... doare mirosul spitalului , imi opreste cate putin din viata ...simt cum ma ating lacrimi straine "imi pare rau dar dumnezeu a luat-o"...
ma simt fara nimic, plang ... dar sunt in acea lume spre care alergam ...
doua maini atat de calde ...(cat le doresc)... vin spre mine , incerc sa le ating, nu ajung ...
De ce plecii?
le simt pe mine, dar nu le pot atinge ... sa le invelesc in mine .
deschid ochii ... chipuri cunoscute ma ating ....ahh cat urasc asta!!!atat de reci sunt mainile lor. Incerc sa alerg spre usa din fata mea ... ma impiedic dar reusesc sa o deschid .
Pot pasi din nou .. alerg .. dar acolo ... pe patul alb ... ce s-a intamplat?
Linistea din fata mea ma omoara....
cu mainile mangai si nu simt decat carne rece...
ahh ... vreau caldura... caut acei ochi zambitori si ocrotitori de ieri... sunt acoperiti de pleoape reci si vinete, pulsul inimii care imi batea in urechi nu se mai aude ... era o liniste surzitoare ...
acel corpt rece din fata mea ...atat de "al meu" nu mai e "al meu" ...acum e un obiect fara nimic ...gol fara mine...
Am pierdut.
zile pe care nu le pot descrie , zile in care toti anii au aparut in fata mea ....
zile pline de oameni straini ce incecau sa se apropie de mine ...dar erau oameni goi fara nimic in ei...niste straini de vorbele mele ...
zile in care incercam sa ating corpul "meu" care acum era rece dorindu-mi sa ii pot da din nou suflu
zile in care am ramas si fara umbra a ce era odata ...
au trecut ...acum? sunt doar clipe ce trec ... clipe in care ma simt goala...
... doar bantuita in mine de umbre ale amintirii trecutului ...
cat mi-as dori sa pot atinge din nou acel chip batran, batut de atatia ani, acele maini aspre dar atat de clade si primitoare
cat as vrea sa pot pune timpul la zid , sa-mi reiau zambetul adevarat ... caldura.
e lumina, miscare, nebunie, oameni, dar ma simt atat de singura....
Incerc sa traiesc cuvintele din gura sfatuitoare care s-a risipit in cenusa zilelor ..." viata merge inainte si trebuie sa fii fericita", i-am promis atunci ca asta voi face, dar e foarte greu, inca mai simt gustul spitalului ... unde cuvintele ei au dat culoare .... si sens la tot.
Ahh daca as fi putut fura acea viata si plecat departe
cat regret acum clipele pierdute fara sens doar cu sperante desarte ... prin salutari reci cu brate inghetate si buze uscate , departe de ceea ce aveam atunci si acum nu mai am...
Acele vorbe de care am nevoie in prezent ...ahh...
" fericirea mamaie nu sta in mii de oameni, nici in mii de incercari ... fericirea e intr-un singur om ...alaturi de care faci un singur foc pentru a va apara de ger... dar pana atunci ai grija, viata iti ofera multe usi, deschide si ramai acolo unde gasesti iubire, siguranta, incredere si Dumnezeu. Sa nu ramai in usa care te murdareste si pe tine, care dincolo de vopsea te inseala, acolo unde Dumnezeu nu este, caci El nu inseala sufletele care iubesc. Fugi de asta si uita, pastreaza-ti ochii sufletului buni si deschisi pentru adevarata iubire. Acolo nu poti gasi echilibru, mizeria nu e solutia. Cauta sufletul in care Dumnezeu isi are salas si nu e murdar de trecut si oameni rai, gaseste-l fata mea si ai grija de "el", acel "el" e al tau... Construiti casa bunatatii si iubirii pentru voi cu Dumnezeu deasupra voastra zambind cu voi. Nu uita restul trece!"
Acum inteleg si simt vorbele ei mai bine ca niciodata.
Ah cat mi-as dori sa fii langa mine, sa ma opresti atunci cand gresesc, sa ma primesti in bratele tale fara sa ma certii ... doar sa-mi zici " o sa fie bine, eu sunt aici"
ce dor imi este de tine....
Ciudat... acum, cred ca tot ce conteaza sunt acele clipe in care uitam de tot si ma simteam in siguranta... cu cineva mereu alaturi ...
Certuri? Lacrimi?
Nu mai contau , conta doar ceea ce aveam, aceel ceva la care oricand ma intorceam primeam iubire.
Stiu ca ai vrea sa zambesc in fiecare zi , sa nu urasc... sa fiu cum m-ai invatat...cu Dumnezeu in suflet.
Asta ramane dorinta ta "mamaica mea": sa fiu fericita!
Iar pentru asta vreau ca lacrimile mele sa fie de fericire atunci cand in locul in care te-am atins pentru ultima data ... eu voi zice "da".

...

Prin sute, poate mii sau chiar intreg , exista un adevar in care sa credem, eu si tu. Acesta este ascuns de mintea noastra ce nu trece dincolo de limitele impuse de exterior, de anturaj, de familie.
Cand esti mic crezi ca atunci cand vei fi mare , vei fi fericit alaturi de o persoana pe care o vei numi " iubirea ta", alaturi de care iti vei construi propia familie. Vei avea caminul perfect, ve-ti fi parintii perfecti cu copii perfecti.
Dar ininte de-a obtine o parte din vis, oricare ar fi ea, te lovesti de zid.
Acest zid nu este real, este proiectul mintii tale pe care l-ai abandonat cand te jucai in parc si mama iti spunea ca, totul e frumos si ca sa nu simti si sa vezi "monstrul" trebuie sa o asculti.
Ai uitat de acel "monstru" iar acum te loveste. Esti slab, devii una cu el. Dorintele tale puerile au devenit imposibile, "monstrul" nu mai este "monstru" a devenit realitate. Oare asa sa fie?
Nu este bine sa privesti in exterior ci in tine. Afara e alta lume, lume de care totusi apartii, dar tu esti unic.
Esti o individualitate ce traieste prin bine si respira prin ceilalti.
Aceasta respiratie poate fi influentata de zona, material si dorinta. Doreste-ti aerul sigurantei caci nu il vei avea dar il poti simti si te poti prinde in el prin tine.
Doreste-ti ceea ce ai visat in copilarie: iubire, crede in ea, gandeste ca exista desi poate nu o vezi , ti-o poti imagina , traieste-o prin tine. Iar ura, praful, nedreptatea existaprin ceilalti , prin respiratie dar nu si prin simturi. Durerea iubirii neexistente te poate face fericit daca crezi in ea.
Reda-ti increderea in visele pierdute, caci totul a pornit de la un vis . o dorinta un scop. Tu le detii deci nu te poate impiedica nimeni si nimic sa nu crezi sa sa nu vrei.
Gandeste ca la inceput nu a fost nimic, acum sunt multe, dar nimic rau prea credul pentru tine pentru a te face nefericit.
Materialul din buzunare cel care te inconjoara sau stai nu-ti zic decat "crede", te privesc, te rasfata, te poftesc sa le atingi... dar nu uita "tu" esti "tu".
Sufletul visator in cautarea fericirii cu a carui legatura poti fi mereu legat.

Mit vs. Societatea de azi

Privind in istoria umanitatii mitul androginului pare a fi punctul ideal dintre barbat si femeie. Mitul spune ca atunci exista un sigur trup, format dintr-o femeie si un barbat.
Acesti oameni aveau forme rotunde si miscari circulare. Ei aveau o putere si-o vlaga miraculoasa, cu o trufie fara de margini si doreau se suie-n cer ca sa conduca pe zei. Atunci Zeus si ceilalti zei s-au sfatuit ce trebuie sa faca, si nu erau in stare sa ia o hotarare. Nu era cazul nici sa-i ucida, nici sa-i omoare sa stearga de pe fata pamatului neamul lor. (Asa ceva ar fi insemnat pentru ei sa desfiinteze onorurile si daniile ce le veneau din partea oamenilor.) Dar nu le puteau ierta nici indrazneala. Intr-un final Zeus hotari: "Cred c-am gasit mijlocul de a sili pe oameni sa-si curme nesabuinta ai voi face mai slabi. Iata, am sa-i tai in doua pe fiecare si-au sa se faca pe data mai neputinciosi; ba ne-or fi si mai spornici,din cauza numarului mai mare". Dupa ce Zeus facu asta ii porunci lui Apolo sa intoarca fata si-o jumatate a gatului spre partea unde era taietura, pentru ca omul, vazand-o, sa devina mai modest. Cat priveste celelalte parti, Zeus porunci lui Apolo sa le vindece. . N-a lasat decat o deschizatura, stransa la mijlocul burtii, intr-un punct ce se numeste buric. De vreme ce fiinta era taiata in doua, fiecare jumatate dorea sa se alipeasca celelilalte jumatati. Se prindeau in brate si se strangeau atat de tare, ca-n dorul lor de contopire uitau de mancare si de tot, devenind incapabile pentru orice treaba, deoarece una fara alta nu mai vroia sa s-apuce de nimic. Cand una din jumatati murea, partea ramasa singura cauta impreunarea cu alta jumatate parasita, fie ca dadea peste jumatatea unei femei antregi (ceea ce noi numim astazi "o femeie"), fie ca era jumatatea unui barbat. Rasa mergea astfel spre sfarsit. Atunci Zeus se milostivi de neamul omenesc si inventa alt leac. Stramuta in fata organele creatoare, caci pana aci oamneii le aveau pe partea dinafara. Ei zamisleau si nasteau nu prin conlucrarea acestor organe, ci in pamant, ca greierii. Mutandu-le Zeus in fata, nasterea s-a facut numai prin contopirea unui barbat cu o femeie. Pentru pastrarea neamului, copilul este rezultatul dintre unirea barbatului cu femeia. Iata, de atunci este impamantata in oameni dragostea unora catre altii.
Explicatia pasiunii dragostei este ca fiecare dintre noi este o jumatate de om despartita de intregul ei, facand doua dintr-una; si fiecare jumatate isi cauta necontenit frantura rupta din el insusi.
Aceast mit transpus in vietile noastre este regasit in perioada de nemultumire a zeilor. Oamenii nu sunt multumiti de ceea ce au si ceea ce pot avea, ei cauta fericirea in neputinta.

NEW PROJECT Play&Win!

Sunt 3 baieti care vor sa redefineasca iubirea, muzica si visele.
Play&Win sunt cei care isi pun amprenta pe muzica lor. Ei spun ca vor sa faca "treaba buna" si calitatea sa fie pe primul plan. Pe langa muzica pe care o canta, baietii stiu sa fie si sa ramana "oameni". Tot ce-si doresc e ca noi sa invetam din muzica lor, din versurile lor si sa fim Oameni Buni. Il au pe Dumnezeu alaturi , bunatatea in suflet si speranta ca lumea mai poate zambi si visa cu adevarat. Ei sunt Marian, Cristi si Costin, prietenii si noul proiect a celor de la Play&Win!

x[NEW PROJECT Play&Win]-love is all

x[NEW PROJECT Play&Win]- dreaming

x[NEW PROJECT Play&Win]- feel the music

Si daca nu "stii" cine sunt Play&Win asculta!
Play&Win-slow motion

Birocratia versus prostia, in Romania!

Probabil multi s-au confruntat cu "plimbareala birocrata" din Romania.
Daca unii si-au luat sefia in cap si au uitat ce inseamna sa fii om , unii sunt atat de legati de un post incat incompetenta se opreste acolo unde trebuia sa inceapa.
Pe langa faptul ca pentru cateva hartii trebuie sa intorci orasul cu "fundul" in sus si in jos, pentru a obtine un raspuns trebuie sa devii stresant sau mai bine zis sa atingi continutul "orgoliului". Insa in cele mai multe cazuri solutia devine nesolutie.
Ce rezolvare ar putea avea "birocratia"? Poate un alt sistem, poate o alta categorie de oameni, poate alte mentalitati sau o educatie adevarata nu una furata, imprastiata si necultivata.
Ce e dureros e ca incompetenta birocrata este pozitionata exact la varf. Fiecare sistem, fiecare institutie are cativa oameni care dau un puls spre bine, spre performanta. Buba este insa tot acolo. Totul se opreste, la noi nimic nu dainuie in timp.
Romania o tara saraca si incompetenta. Este o realitate. O realitate de care se plang " edilii", "sefii", insa ei indobitocesc sistemul.
Ceea ce romanul nu face este investirea in propiile resurse: resurse fizicie dar si psihice. Este mult mai usor de copiat de aruncat si ignorat.
Romania este campioana la aceste "concepte".
Prostia romenasca merge pana acolo unde vine noutatea si performanta si spune" eu pot, eu schimb, eu aduc profit, iti dau argumente, investeste" si primeste raspuns "nu". Si se opreste acolo unde " incompetenta inselatoare" vine si spune " eu arat bine, eu te cunosc, eu te platesc, am vazut la ... hai sa copiem" si primeste raspuns "hmmm da".
Felicitari Romania! Primele locuri de la incompetenta si prostia sunt ale tale!

Imaginea conteaza!

Hi5 e locul unde imaginea primeaza in tot felul de ipostaze. Ce este mai grav este faptul ca oamenii pe care ii avem in fata noastra zilnic prin presa dau clasa hi5-ului. Din pacate e o clasa care nici la scoala nu exista ci decat in mintile incompetente ale unor fetite si baietei. As fi vrut sa ma intreb : ce au in minte oamenii astia?Insa ma opresc pentru ca am alta intrebare "au ei mintea in toate mintile?". Zilnic vedem "vedetele" cum se plang ca sunt urmarite si nu sunt respectate. Atat timp cat corpul lor in intregime sau aproape, este vizibill, strambaturile lor se regasesc si in pozele de hi5 puse chiar de ei, de ce mai fac scandal?
Unele "vedete" practic se marita cu noi, sau mai bine zis ne baga pe nas maritisul pentru ca o sotie nu ascunde nimic din corpul ei pentru barbatul langa care traieste.Drept urmare, ele se dezbracata pentru noi deci ca "sot" avem datoria sa stim pe unde si ce fac. Asta ca o idee, pentru ca omul cu mintea unde trebuie nu il intereseaza ce face x-uleasca sau x-ulescu.Din pacate o zic din nou, am regasit pe hi5 si unii oameni pe care ii respect si a caror muzica imi place. Am gasit tot felul de poze pe acolo. Ce nu inteleg eu este : de ce au maturitatea necesara doar in a face si canta niste muzica nu in si a organiza un cont pe un site tampit cum trebuie. Nu isi dau ei seama ca misterul si seriozitatea sunt cele mai bune arme sa fii respectat si de admirat pana la capat in lumea asta a muzicii?
Sunt trista pentru ca unele din acele poze se incadreaza perfect pentru site-ul cu "pitzipoance si cocalari". Oare muzica i-a indepartat atat de mult de ceea ce e azi in Romania? Sunt trista ca unii nu s-au trezit in a-si pune tot felul de poze cu zambete , freze, impostaze, umbre facute cu webul, sau poze cu telefonul, si ma refer la "artisti"! Ajungi cunoscut, lasa maimutareala si adopta o alta imagine, promovarea nu se face asa, promovarea nu se face prin comm-uri de la "pitzipoance" wow ce dragut esti!!!! esti super tareee! ce scump estii! De fapt ele vor sa zica, esti vedeta baga-ma in seama, as avea nevoie de tine pentru nitzica publicitate si daca esti fraier si de toti banii tai! A fi tu insuti cand ai intrat in lumea asta e greu insa nu trebuie sa stie toti cum esti in intregime, ofera doar o imagine, un produs si de ce nu un nou sound.Importanti sunt cativa oameni. Lor arata-le cum esti si tine-i aproape!
Insa din fericire un om pe care il admir este si Vali Barbulescu. Nota 10 pentru hi5-ul lui. Nu pentru ca este un fotograf bun ci pentru ca stie sa-l administreze astfel incat sa fie popular pentru toti!
Si inchei zicand : niciodata sa nu expui intregimea , frumusetea sta in nou, in mister alaturi de lucrurile simple si ceea ce ai in suflet ca om! Daca vrei sa fii admirat si un exemplu bun ofera doar ceea ce e de oferit, lasa fitzele si necunostintele de cauza acasa! Daca canti ceva frumos atunci fii si tu un om "frumos" pentru toti!
Zambeste pentru ca cineva se poate indragosti de zambetul tau vs Ai grija de imaginea ta pentru ca altii o pot copia!

sormea pe blog! o iubire de-a mea "copila"

Azi aveam de gand sa scriu altceva insa mi-am amintit de sora mea. Acum cateva zile i-am zis sa-si faca blog!
Asta pentru ca vreu incet incet sa iasa din starea de "copil" pe net.
Sa incerce sa renunte la pozele de mai jos.
Insa ma uitam la ea. E mare insa e tot un copilas ce vrea iubire si vrea sa fie pupata de cei pe care ii iubeste si o iubesc.
Imi este greu ca am lasat-o la Vaslui si ca drumurile noastre s-au despartit intr-un fel, insa e sora mea si desi nu am fost de cand ne stim impreuna[ am stat la bunici pana la 14 ani] am trecut impreuna prin multe.
Am ramas singuri acasa, ai nostri parinti fiind plecati. Ne mai certam noi ca era normal insa a fost frumos, aveam o viata plina de povestiri, incercari duse la sfarsit cu succes si ne bucuram impreuna.
IMi aduc aminte de majoratul ei de anul trecut. S-a distrat mult. Tin minte ca ma invoisem de la munca sa ma duc acasa sa fiu "mama-prietena" de care are nevoie. Nu mai conteaza ca mi-a furat cineva telefonul atunci , insa conteaza bataia cu tort din casa unde toti peretii +mobila erau de tort, conteaza ca s-a dansat pana dimineata "dansul pinguinului" in nebunie, conteaza ca a fost frumos. Nu am sa uit niciodata fata ei plina cu tort in timp ce eu ma pregateam sa desfac sampania si am lasa-to balta, am plecat in bucatarie repede sa nu fiu batuta cu tort:))) ca incepuse bataia. Nu am sa uit cand am iesit din bucatarie si era toul numai de tort iar ea din cap pana in picioare plina de tort...s-a bagat sub dus :))).
A fost frumos. Tot ce imi mai doresc acum e ca de azi inainte sa ne intalnim si sa fim fericite.
Poate unii o sa spuneti ce sunt cu pozele astea? Ce pot sa zic ...e surioara mea si e un copil matur caruia ii place sa fie ea, sa nu se ascunda sau sa se prosteasca, e iubitoare[ mai ales cu copii mici] si e un om bun!Chiar de are ea ceva cu pupatul, e indragostita, iubeste si e iubita deci ... o accept asa.

ninge cu puf!

As vrea sa fiu afara!
Sa alerg sa prind fulgii mari de zapada.
Sunt asa mari si pufosi.
cad atat de-alene din cer.
Ninge peste Bucuresti!
stiu ca sunt propozitii puse alandala insa ninge prea frumos afara, daca as putea as vrea sa dau repet si repet la aceasta imagine.
As vrea sa fiu "mamica". Sa alerg cu copilul meu, sa prindem fulgii, sa alergam dupa ei, sa radem , sa ne bucuram de ceea ce-a dat Dumnezeu, de frumusetea naturii si a naturalului.
sau as vrea sa fiu eu acel copil mic imbodolit ce alerga sa prinda fulgii pufosi de zapada care se topesc dupa ce se aseaza in palma mea.
As scrie mult si m-as rezuma probabil doar la a spune:cat de frumosii sunt fulgii de zapada care cad acum din cer, dar stiu ca tu nu ii poti vedea...:(
NINGEEEEE FRUMOS! wish u ninsoare placuta!

Rezolvarea problemei pensiilor!

Rezolvarea la problema pensiilor din România.
Text gasit pe antena 3. "Pavel Moţ", scrie că problema, cauzată de creşterea alarmantă a numărului de pensionari în raport cu populaţia activă şi insuficienţa fondurilor pentru majorarea pensiilor, poate fi rezolvată printr-o Hotărâre de Guvern.

Iată care ar fi textul acestei HG.

Hotărârea de Guvern nr. 654321/2008:

Datorită creşterii alarmante a numărului de pensionari în raport cu populaţia activă, precum şi insuficienţei fondurilor pentru majorarea pensiilor, Guvernul României hotărăşte:

Art. 1.- Începând cu data de 01.01.2009 pensionarii vor avea voie să treacă pe culoarea roşie a semaforului.
Art. 2.- Dacă în termen de şase luni nu se obţin rezultatele scontate, începând cu data de 01.06.2009 trecerea pe culoarea roşie devine obligatorie.

mama ideii de dorinta!

iubita...
e a memei petala vesteda ce cadea lin prin stropii uzi ai diminetii...
tipa sentimentele si urla undele sa simti
dar mama ideilor inselate erau in eter ...doar ere
au trecut nopti, zile poate ani, mama asfintitului se regasea dimineata in noi rasarituri
prin haosul timpului social trecea un fir de lacrima calda ce cauta colapsul incetarii disperarii...
alerga mama in brate cu fiul iubirii si fulgii albi ii lovea fata plina de durere ...
cerul! cerul!
acolo indindeau mainile si strigauuu
"te iubesc! ma auziii?? te iubesc!!!!!"
insa infinitul limitat pana la limpezimea cerului pamant era patat, ingreunat si muta imperfectiunile neputintei omenesti ..
durerea curgea stropi si chema trairi ...
"aluneca-mi durerea si lasa-mi inima goala timpule!!"

vantul stergea fata aspra de cristale sfaramate ...
"trec de tot si ajung la tine! ajuta-ma Tu! ... am inima bucati de viata netraita ce putrezeste asteptand un strop de ploaie sa fie fericita!"

arcusul arcului intors!

strainul ce traieste prin campul pierdut
a uitat verdeata verde a ochilor inlacrimati
ii este dor de oxigen si striga la mainile intoarse in trecut
trage semnalul portilor inchise uitate in pardisul visarii
si injunghie cu ganduri o rugaciune catre El sa-i dea un bob de aur in pumnii crapati de vreme
dar este infrant cu neputinte de izbanda.
peretii locuintei sale dure devine locul spovedaniei si al idealului de maine
e singur si isi ia pixul sa regrete nespusele cuvinte
atarna cesul de perete si vesnicia de inima sa inca neatinsa de raspuns omenesc
inchide ochii si stie ca fericirea neputinetei lumii se va intregi in etern.

4 ianuarie 2009 Constanta

O solutie pentru tine e sa invingi ...!

*reflectarea inceputului in ceea ce este acum...
mereu a fost rau... doar ca azi multi credem ca exista doar in lucruri marete si uitam ca raul are inceputuri mici, inceputuri ce au loc in fiecare clipa, in fiecare zi. De ce sa uitam sa zambim cu adevarat asteptand de la altii ceva cand totul sta in noi. Raul il putem invinge noi fara sa ridicam un deget doar sa ne deschidem sufletul.
Invingi ruatatea cu ajutorul binelui!
Asta am reinvatat la trecerea in noul an! Am mai invatat sa iubesc si sa simt fericirea asa cum e, mereu langa noi cautandu-ti mana.
Am mai invatat ca exista un test final, care ne cere sa intampinam incercarile si necazurile intr-un fel care sa fie avantajos pentru vietile celor care ne-au facut rau. Aceasta reactie este opusul tendintei noastre naturale, totusi ne face mult mai fericiti, linistiti si buni. Pe langa asta si Dumnezjavascript:void(0)eu ne-a spus cum putem invinge raul. „Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” (Romani 12:21). *Si tu daca ai ajutat pe cineva te-ai simtit bine, si tu te simti bine daca nu urasti pe cel ce te uraste, si tu te simti bine daca intinzi o mana de ajutor celui ce-ti cere... *
Dumnezeu, ce-L care a promis sa ofere o recompensa speciala celor care vor rasplati raul cu bine e mereu langa tine, si mai ales atunci cand respiri pentru ca daca “Forta asta mare” ce face toate sa se miste nu ar fi, imagineaza-ti nimicul. Si desi nu putem sa prezicem sau sa descriem deplin aceasta rasplata, stim ca acest lucru va include puterea iubirii autentice. „Nu intoarceti rau pentru rau, nici ocara pentru ocara; dimpotriva, binecuvantati, caci la aceasta ati fost chemati: sa mosteniti binecuvantarea.” (1 Petru 3:9).
Pe langa asta Iisus ne-a spus cum sa infruntam pe cei care incearca sa ne faca viata insuportabila. Aceste instructiuni sunt cu totul opuse lucrurilor pe care le facem in mod natural; cu toate acestea, ele sunt in concordanta cu raspunsurile pe care Dumnezeu le cere pentru fiecare test.
•Iubiti-va dusmanii (cu duhul si cu inima voastra).
•Binecuvantati pe cei ce va blastama (cu gura voastra).
•Faceti bine celor ce va urasc (prin faptele voastre).
•Rugati-va pentru cei ce va prigonesc si va asupresc (rugati-va ca Dumnezeu sa-i binecuvanteze).

Nu sugerez nimic decat sa incepem noul an prin a fi mai buni! Sa lasam lumina si fericirea sa ne intre in suflet si tot ce e greu va fi usor pentru ca totul e trecator si ceea ce se merita cu adevarat sa primim de la viata e fericirea pe care o simtitm si de care putem fi plini!