Draga mea, Romanie

....fosta de mult, Romanie,

In istoria sangeroasa pe care o avem ca tara, de mica, m-au fascinat moralitatea si adevarul pentru care ai fost creata. Mi-ar fi placut insa sa iti fi spus: DACIA sau VALAHIA. Nu mi-a placut cand am aflat ca numele tau vine de la Imperiul Roman. Romanii au dezbinat si distrus familii. Romanii ne-au omorat barbati, copii si femei. Romanii erau cuceritori de razboi si distrugeau tot in calea lor pentru un nume construit pe sange. Romanii ne-au luat vitejii si i-au facut gladiatori sau luptatori romani. Iar cel mai trist este ca ne-au omorat batranii, cei care aveau intelepciunea sa sfatuiasca corect pe cei ramasi in urma.

Imi sunt dragi muntii, podisurile, campiile, raurile si lacurile tale, dar ti-au disparut vitejii. Si stii ce este si mai trist? Nici macar cuvantul "viteaz" nu il mai folosim, pentru ca nu mai exista.

Si ma opresc sa mai scriu despre azi, caci nu mai este despre tine. Ti-am inchis cartea cu durere in suflet, pentru ca daca am crezut ca te-am avut vreodata, erai pierduta de mult...

<<<<<<<< >>>>>>>>

Cumva, perioada liceului m-a facut sa cred ca pot. M-a facut sa cred ca pot visa, schimba si face o diferenta.
Cu ochii plini de vise si cu nopti nedormite, de dragul studiului vietii, am plecat la drum increzatoare. Am crezut.

Primul lucru ce m-a fascinat a fost filozofia. Nu am stiut niciodata ca intrebarile pot fi atat de frumoase si adanci. Dar si intrebarile, pentru a fi intelese si puse corect, trebuiesc studiate. Filozofia e un taram de visare si fantezie asupra adevarului.

A urmat radioul. Nu am fost niciodata perfecta in ce faceam, dar am cautat mai mult decat se putea vedea. Am vazut in radio un mod prin care poti ajunge la oameni, prin a fi bun si a face diferenta. Multora le-a placut vocea mea, dar eu intotdeauna m-am gandit ca prin voce si vorbe as putea schimba ziua unui om, facandu-i-o mai placuta. Rele sunt destule, eu am vrut doar sa aduc bunatate si o vorba buna.

Al treilea lucru nu a fost atat de placut. A fost o cadere intr-un abis. A fost lumea.

Cumva m-am lasat purtata de visele mele si ideile savantilor si urma sa vad pe unde pasesc.
Oamenii au alte prioritati chiar daca par a avea diferite pasiuni. Pana si oamenii putini, ce sunt impotriva societatii, sunt bolnavi de misoginism. Cu cine sa schimbi, cu cine sa faci o diferenta, cu cine sa lucrezi?

M-am simtit ca o fantoma.
Erau zile cand poposeam pe o banca din fata facultatii (din Iasi) si priveam.
Atatea directii, atatea expresii, atatea dorinte, atatea idei si totul spre a fi comun. Tot ce ne inconjoara devenise un decor de teatru. Desi plecau inspre locuri diferite, cu totii aveau aceeasi destinatie.

Colega mea de curs, Cristina, era pasionata de natura. Iarna era anotimpul ei preferat. Noptile tarzii ne plimbam pe strazile Copoului in cautare de minuni. Jur ca fiecare copac era minune si cu fiecare pas poposeam intr-o poveste. Doua lunatice in cautarea lumii pe care am pierdut-o. Ea imi intelegea lumea si eu pe a ei.

Mereu aveam scuze pentru escapadele noastre: sa cautam branza dulce de vaci pe la magazine. Iar cei ce cunosc zona dintre Parcul Copou si Facultatea de Agronomie stiu ca era imposibil in acele cateva chioscuri sa gasesti branza dulce de vaci. Erau povestile ce ne chemau si linistea noptii inghetate.

Acele cateva seri pe saptamana in care ne vedeam, erau cea mai dulce realitate. Asta pana cand am inceput sa studiez ca materie DREPTUL. Au inceput sa ma fascineze cursurile si sa vreau sa stiu. Mai adaugasem un fundament realitatii mele. Era un domeniu pe care il intelegeam si ma fascina.

Dupa primul examen de la Drept, luat cu 9.50, am plecat direct spre Casa Cartii sa imi cumpar Constitutia Romaniei. In acea seara mi-am propus sa studiez. Am zis ca mai este o sansa.

Cand am inceput sa citesc, efectiv, nu am crezut ca in mana mea era Constitutia Romaniei, caci nu avea nici o legatura cu tara in care traiam. Totul era o minciuna: legi care se contrazic sau pot fi intelese diferit (depinde de cine are bani mai multi pentru avocati capabili sa schimbe intelesuri prin cuvinte) pana la irealitati.

Desi am lasat cartea dezamagita din mana si somnul mi-a fost trist, mi-au trebuit cateva zile sa constientizez adevarul.

Se spune ca locurile in care faci descoperiri raman ca un templu ridicat spre aducere aminte.
In foisorul meu din gradina botanica, intinsa pe banca si privind minunea cerului, atunci am incetat sa sper.

Mi-am pierdut speranta in Romania: tara fara legi scrise si nescrise. Oameni ce alearga fara rost. Oameni ce fac totul pentru o casa, bani, excursii, bautura, mancare si fizic. Cuvantul virtute nu mai era folosit. Cultura devenise altceva decat ce ii era menit sa fie. Cumva, definitiile omului "frumos" erau basme.

Nu imi venea sa cred ca tot pentru ce au luptat stramosii nostri s-a dus.
Decebal nu s-a compromis. El s-a sinucis sau a ales sa fie om?

Nu mai cred in politica si ideologii pentru ca nu exista. Traim intr-o minciuna si pot castiga timpul incercand sa scap de ea.

Asta esti tu, Romania, cea de acum?

Constitutia Romaniei:
Art. 1 – Statul roman
(1) Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.
(2) Forma de guvernamânt a statului roman este republica.
(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.
(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Romania – tara din care esti si care nu mai e

Constitutia Romaniei spune frumos: ca suntem stat de drept, ca avem libertati garantate, ca demnitatea umana e o valoare suprema, ca traim intr-o republica democratica unde legile se respecta si puterile statului sunt echilibrate.

Ce gluma buna.

Pentru ca adevarul e altul: traim intr-un loc unde statul isi bate joc de oameni, unde legea e interpretata de cine are bani mai multi si voce mai tare, unde dreptatea se vinde, unde demnitatea e calcata in picioare in fiecare institutie, si unde libertatea a devenit un slogan gol, bun de aruncat in campanii.

Romania e frumoasa. Dar nu pentru ca e „stat democratic”. E frumoasa pentru ca ne regasim in ea. Pentru ca aici am deschis ochii, aici am invatat sa vorbim, sa iubim, sa visam. Aici ne-am format sufletul, cu dor, cu grai, cu foc si cu pamant sub unghii.

E frumoasa pentru ca poarta in ea ceva mai adanc decat ce arata legile. Poarta durere si speranta in acelasi timp. Poarta tradarea istoriei, dar si imbratisarea unei radacini pe care n-ai cum s-o uiti.

Romania va fi mereu tara sufletului. Chiar si cand e condusa de minciuna, chiar si cand Constitutia e tratata ca o poveste SF. Pentru ca nu ne iubim tara pentru ce face ea azi, ci pentru ce a fost pentru noi mereu: inceputul. Si inceputurile nu se uita.