Draga mea, Romania
... Draga mea, fosta de mult, Romanie,
In istoria sangeroasa ce o avem ca tara, de mica, m-au fascinat moralitatea si adevarul pentru care ai fost creata. Mi-ar fi placut insa sa iti fi spus: DACIA sau VALAHIA. Nu mi-a placut cand am aflat ca numele tau vine de la Imperiul Roman. Romanii au dezbinat si distrus familii. Romanii ne-au omorat barbati, copii si femei. Romanii erau cuceritori de razboi si distrugeau tot in calea lor pentru un nume construit pe sange. Romanii ne-au luat vitejii si i-au facut gladiatori sau luptatori romani. Iar cel mai trist este ca ne-au omorat batraniii, cei care aveau intelepciunea sa sfatuiasca corect pe cei ramasi in urma. Imi sunt dragi muntii, podisurile, campiile, raurile si lacurile tale, dar ti-au disparut vitejii. Si stii ce este si mai trist? Nici macar cuvantul "viteaz" nu il mai folosim, pentru ca nu mai exista. Si ma opresc sa mai scriu despre azi, caci nu mai este despre tine. Ti-am inchis cartea cu durere in suflet, pentru ca daca am crezut ca te-am avut vreodata, erai pierduta de mult. ...
<<<<<<<< >>>>>>>
Cumva perioada liceului m-a facut sa cred ca pot. M-a facut sa cred ca pot visa, schimba si face o diferenta.
Cu ochii plini de vise si cu nopti nedormite, de dragul studiului vietii, am plecat la drum increzatoare. Am crezut.
Primul lucru ce m-a fascinat a fost filozofia. Nu am stiut niciodata ca intrebarile pot fi atat de frumoase si adanci. Dar si intrebarile pentru a fi intelese si puse corect, trebuiesc studiate. Filozofia e un taram de visare si fantezie asupra adevarului.
A urmat radioul. Nu am fost niciodata perfecta in ce faceam, dar am cautat mai mult decat se putea vedea. Am vazut in radio un mod prin care poti ajunge la oameni, prin a fi bun si a face diferenta. Multora le-a placut vocea mea dar eu intotdeauna m-am gandit ca prin voce si vorbe as putea schimba ziua unui om, in a face-o mai placuta. Rele sunt destule, eu am vrut doar sa aduc bunatate si o vorba buna.
Al treilea lucru nu a fost atat de placut. A fost o cadere intr-un abis. A fost lumea.
Cumva m-am lasat purtata de visele mele si ideile savantilor si urma sa vad pe unde pasesc.
Oamenii au alte prioritati chiar daca par a avea diferite pasiuni. Pana si oamenii putini, ce sunt impotriva societatii, sunt bolnavi de misogism. Cu cine sa schimbi, cu cine sa faci o diferenta, cu cine sa lucrezi?
M-am simtit ca o fantoma.
Erau zile cand poposeam pe o banca din fata facultatii (din Iasi) si priveam.
Atatea directii, atatea expresii, atatea dorinte, atatea idei si totul spre a fi comun. Tot ce ne inconjoara devenise un decor de teatru. Desi plecau inspre locuri diferite, cu totii aveau aceiasi destinatie.
Colega mea de curs, Cristina, era pasionata de natura. Iarna era anotimul ei preferat. Noptile tarzii ne plimbam pe strazile Copoului in cautare de minuni. Jur ca fiecare copac era minune si cu fiecare pas poposeam intr-o poveste. Doua lunatice in cautarea lumii pe care am pierdut-o. Ea imi intelegea lumea si eu pe a ei. Mereu aveam scuze pentru escapadele noastre: sa cautam branza dulce de vaci pe la magazine. I-ar cei ce cunosc zona dintre Parcul Copu si Facultatea de Agronomie stiu ca era imposibil in acele cateva chioscuri sa gasesti branza dulce de vaci. Erau povestile ce ne chemau si linistea noptii inghetate.
Acele cateva seri de pe saptamana in care ne vedeam, erau ce-a mai dulce realitate. Asta pana cand am inceput sa studiez ca materie DREPTUL. Au inceut sa ma fascineze cursurile si sa vreau sa stiu. Mai adaugasem un fundament realitatii mele. Era un domeniu ce il intelegeam si ma fascina. Dupa primul examen de la Drept luat cu 9.50 am plecat direct spre Casa Cartii sa imi cumpar Constituia Romaniei. In acea seara mi-am propus sa studiez. Am zis ca mai este o sansa.
Cand am inceput sa citesc, efectiv, nu am crezut ca in mana mea era Constitutia Romaniei, caci nu avea nici o legatura cu tara in care traiam. Totul era o minciuna: legi care se contradict sau pot fi intelese diferit (depinde de cine are bani mai multi pentru avocati capabili sa schimbe intelesuri prin cuvinte) pana la irealitati.
Desi am lasat cartea dezamagita din mana si somnul mi-a fost trist, mi-au trebuit cateva zile sa constientizez adevarul.
Se spune ca locurile in care faci descoperiri raman ca un templu ridicat spre aducere aminte.
In foisorul meu din gradina botanica, intisa pe banca si privind minunea cerului, atunci am incetat sa sper.
Mi-am pierdut speranta in Romania: tara fara legi scrise si nescrise. Oameni ce alearga fara rost. Oameni ce fac totul pentru o casa, bani, excursii, bautura, mancare si fizic. Cuvantul virtute nu mai era folosit. Cultura devenise altceva decat ce ii era menit sa fie. Cumva definitiile omului "frumos" erau basme.
Nu imi venea sa cred ca tot pentru ce au luptat stramosii nostri s-a dus.
Decebal nu s-a comprimis. El s-a sinucis sau a ales sa fie om?
Nu mai cred in politica si ideologii pentru ca nu exista. Traim intr-o minciuna si pot castiga timpul incercand sa scap de ea.
Asta esti tu , Romania, cea de acum?
Constitutia Romaniei:
Art. 1 – Statul român (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (2) Forma de guvernământ a statului român este republica. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
In istoria sangeroasa ce o avem ca tara, de mica, m-au fascinat moralitatea si adevarul pentru care ai fost creata. Mi-ar fi placut insa sa iti fi spus: DACIA sau VALAHIA. Nu mi-a placut cand am aflat ca numele tau vine de la Imperiul Roman. Romanii au dezbinat si distrus familii. Romanii ne-au omorat barbati, copii si femei. Romanii erau cuceritori de razboi si distrugeau tot in calea lor pentru un nume construit pe sange. Romanii ne-au luat vitejii si i-au facut gladiatori sau luptatori romani. Iar cel mai trist este ca ne-au omorat batraniii, cei care aveau intelepciunea sa sfatuiasca corect pe cei ramasi in urma. Imi sunt dragi muntii, podisurile, campiile, raurile si lacurile tale, dar ti-au disparut vitejii. Si stii ce este si mai trist? Nici macar cuvantul "viteaz" nu il mai folosim, pentru ca nu mai exista. Si ma opresc sa mai scriu despre azi, caci nu mai este despre tine. Ti-am inchis cartea cu durere in suflet, pentru ca daca am crezut ca te-am avut vreodata, erai pierduta de mult. ...
<<<<<<<< >>>>>>>
Cumva perioada liceului m-a facut sa cred ca pot. M-a facut sa cred ca pot visa, schimba si face o diferenta.
Cu ochii plini de vise si cu nopti nedormite, de dragul studiului vietii, am plecat la drum increzatoare. Am crezut.
Primul lucru ce m-a fascinat a fost filozofia. Nu am stiut niciodata ca intrebarile pot fi atat de frumoase si adanci. Dar si intrebarile pentru a fi intelese si puse corect, trebuiesc studiate. Filozofia e un taram de visare si fantezie asupra adevarului.
A urmat radioul. Nu am fost niciodata perfecta in ce faceam, dar am cautat mai mult decat se putea vedea. Am vazut in radio un mod prin care poti ajunge la oameni, prin a fi bun si a face diferenta. Multora le-a placut vocea mea dar eu intotdeauna m-am gandit ca prin voce si vorbe as putea schimba ziua unui om, in a face-o mai placuta. Rele sunt destule, eu am vrut doar sa aduc bunatate si o vorba buna.
Al treilea lucru nu a fost atat de placut. A fost o cadere intr-un abis. A fost lumea.
Cumva m-am lasat purtata de visele mele si ideile savantilor si urma sa vad pe unde pasesc.
Oamenii au alte prioritati chiar daca par a avea diferite pasiuni. Pana si oamenii putini, ce sunt impotriva societatii, sunt bolnavi de misogism. Cu cine sa schimbi, cu cine sa faci o diferenta, cu cine sa lucrezi?
M-am simtit ca o fantoma.
Erau zile cand poposeam pe o banca din fata facultatii (din Iasi) si priveam.
Atatea directii, atatea expresii, atatea dorinte, atatea idei si totul spre a fi comun. Tot ce ne inconjoara devenise un decor de teatru. Desi plecau inspre locuri diferite, cu totii aveau aceiasi destinatie.
Colega mea de curs, Cristina, era pasionata de natura. Iarna era anotimul ei preferat. Noptile tarzii ne plimbam pe strazile Copoului in cautare de minuni. Jur ca fiecare copac era minune si cu fiecare pas poposeam intr-o poveste. Doua lunatice in cautarea lumii pe care am pierdut-o. Ea imi intelegea lumea si eu pe a ei. Mereu aveam scuze pentru escapadele noastre: sa cautam branza dulce de vaci pe la magazine. I-ar cei ce cunosc zona dintre Parcul Copu si Facultatea de Agronomie stiu ca era imposibil in acele cateva chioscuri sa gasesti branza dulce de vaci. Erau povestile ce ne chemau si linistea noptii inghetate.
Acele cateva seri de pe saptamana in care ne vedeam, erau ce-a mai dulce realitate. Asta pana cand am inceput sa studiez ca materie DREPTUL. Au inceut sa ma fascineze cursurile si sa vreau sa stiu. Mai adaugasem un fundament realitatii mele. Era un domeniu ce il intelegeam si ma fascina. Dupa primul examen de la Drept luat cu 9.50 am plecat direct spre Casa Cartii sa imi cumpar Constituia Romaniei. In acea seara mi-am propus sa studiez. Am zis ca mai este o sansa.
Cand am inceput sa citesc, efectiv, nu am crezut ca in mana mea era Constitutia Romaniei, caci nu avea nici o legatura cu tara in care traiam. Totul era o minciuna: legi care se contradict sau pot fi intelese diferit (depinde de cine are bani mai multi pentru avocati capabili sa schimbe intelesuri prin cuvinte) pana la irealitati.
Desi am lasat cartea dezamagita din mana si somnul mi-a fost trist, mi-au trebuit cateva zile sa constientizez adevarul.
Se spune ca locurile in care faci descoperiri raman ca un templu ridicat spre aducere aminte.
In foisorul meu din gradina botanica, intisa pe banca si privind minunea cerului, atunci am incetat sa sper.
Mi-am pierdut speranta in Romania: tara fara legi scrise si nescrise. Oameni ce alearga fara rost. Oameni ce fac totul pentru o casa, bani, excursii, bautura, mancare si fizic. Cuvantul virtute nu mai era folosit. Cultura devenise altceva decat ce ii era menit sa fie. Cumva definitiile omului "frumos" erau basme.
Nu imi venea sa cred ca tot pentru ce au luptat stramosii nostri s-a dus.
Decebal nu s-a comprimis. El s-a sinucis sau a ales sa fie om?
Nu mai cred in politica si ideologii pentru ca nu exista. Traim intr-o minciuna si pot castiga timpul incercand sa scap de ea.
Asta esti tu , Romania, cea de acum?
Constitutia Romaniei:
Art. 1 – Statul român (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (2) Forma de guvernământ a statului român este republica. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu