Nu stiu, de vorba si cu tine

Dragostea este bucuria celor buni, reflectarea celor înţelepţi, uimirea celor necredincioşi. (Platon)

Cand totul este desertaciune, ne rezumam la iubire. 

Jur ca am incercat sa inteleg lumea si circuitul ei nebun dar totul duce in acelasi loc, sfarseste la fel. 

Si cele mai mari nebunii sunt aspiratile intelepte a celor ce muncesc din zori si pana in seara pentru a obtine ceva. Acel ceva dand o satisfactie de moment sufletului, dupa care se reia circuitul. 

Se spune sa "faci ce iti place", dar nu mereu ce iti place este si bun pentru tine. Altii fac orice doar pentru a face. Iar altii aleg altceva si ajung sa iubeasca ce fac.

Oricum ar fi eu tot intreb: de ce?

Pot vorbi ani despre variante, dar jur ca as incepe cu concluzia: NU STIU! 

Imi place Socrate, as ciocni un pahar cu el si am vorbi despre orice. Poate ne-am opri zile si nopti in mijlocul la nicaieri, am privi cerul si am fi tacuti cu mii de vorbe. 

Si stii de ce imi place? Pentru ca nici el nu stie. 

Am vorbi despre teorii, am pune intrebari, am descoperi mistere si totusi nu am sti nimic. 

E un univers imens afara si nu am nici o contributie in crearea lui. Nu stiu. 

Imi place concluzia lui Solomon: totul este desertaciune. Asa si este pentru ca nu stiu si atunci totul e in zadar. 

Pana si iubirea adevarata este nebunie fata de intelepciunea lumii. Tot desertaciune.

Pentru ca daca am stii, am cunoaste si am fi umili. Atat de umili incat nimic nu ar mai fi de stiut. Am sti ca stim pentru ca nu stim nimic.

Eu, acest nimic din vremurile de acum, de vorba cu voi cei de demult am explora culmile anilor despre stiut. Am incepe cu "nu stiu" si am termina la fel. Pentru ca ce e de stiut ar fi doar de iubit. 

Nebunia Iubirii este cea mai mare binecuvântare a Cerurilor.

(Platon)