Timpul ... mi-a rapit copilul!

Ce dor imi e de tine timp de demult. Diminetile tale erau ca roua proaspata peste frunzele uscate de soare. Porneam cu gandul spre zari si visam cu ochii larg deschisi catre culorile cerului tau. Si totusi azi esti trecut, esti si nu vei mai fi.
Am fost copil...dar a trebuit sa cresc, a trebuit sa plec si cunosc ce nu am vrut sa stiu. Azi, eul de atunci, a ramas  doar un copil al meu.
Ce triste sunt zilele departe de tine, loc fara griji si fara durere. Atunci cand ochii imi erau plini de lacrimi, ce cristale erau!! Cate minuni imi inconjurau fiinta si de cate bucruii avea parte sufletul meu!
Lumea ma chema si atunci, sa invat si sa fiu parte din ceilalti...dar mereu ma intorceam la tine. Tu, acel timp al existentei mele ce ma purtai pe meleguri de nedescris si sufletul meu cunostea galaxii.
 Nimeni nu mi-a zis atunci ca tu calatoreai cu Dumnezeu, tu imi ofereai cunoasterea si impreuna calatoream prin minuni. Azi eu, maturul, citesc despre trairi, invat despre Dumnezeu, iar la sfarsitul zilei ma intorc spre tine. Tu ai stiut si stii mai multe decat mine. Mintea ta era plina de intelepciune si uimire. Tu ai reusit sa vezi, usor, locuri ce azi le caut. Privesc spre cer si i-am pierdut forma. Unde au disparut acei nori ce intindeau in fata ochilor mei munti si vai, ape si rauri? Unde sunt culorile ce imbracau imaginea in basm? Unde sunt serile cand cerul imi era poveste? Azi vad doar forme fara sens....ma minunez si caut...dar gasesc doar franturi.
Am crescut dar azi sunt mai mic ca oricand. Ochii imi privesc spre tot ce e trecator si lupt pentru a fi inexistent. Cum pot eu lupta, copile? Cum ma pot eu desparti de tine? Cate comori ai adus sufeltului meu si cata mizerie pun eu azi in el!
Ah, copile, ce aproape esti tu de Dumnezeu! Cum mergi tu cu El in povestile cerului meu de demult! Copile al meu imi e dor sa fiu cu tine si sa desenez viata! Ani ne despart si parca trupul alearga departe de tine. Imi este atat de greu sa te ating din nou! Dumnezeule ai fost atunci, esti si azi, atunci te cunoasteam azi te caut necontenit si iau notite pentru a nu te uita maine.
Timpul nu il mai pot avea, dar,  as vrea Dumnezeule sa imi aduci copilul mai aproape si sa pasim impreuna pe langa raul din povestea mea.
Alaturi de tine copile voi vedea din noua splendoare, voi gasi intelepciunea la locul ei, alaturi de mine. Prietene ce ai ramas, Dumnezeule, vreau sa mergem iar impreuna sa vizitam galaxii, sa stam de vorba, sa desenam castele si sa traim in ele!