VIATA SI DURERE

Imprimat in neliniste, gandul uita ca esti o minune, un nou inceput, un mister, un pui de om. Tresar si lacrimile imi inunda respiratia pentru ca stiu cat de frumos si de nedescris este acest moment.
Scaldat in binecuvantare si har, alergi spre mine si spre durerea mea. Tu nu esti durere, dar dincolo de limitele impuse de mine exista un necunoscut pe care mi-as dori sa-l pot controla, sa-l alung sau sa-l transform in viata.

De foarte multi ani am vorbit despre tine, si nu din iubire, ci din cauza lumii am amanat acest moment. Nu stiu cum sa iti explic, dar imbracat in amagire este universul ce ne inconjoara. Cum sa iti explic ca binele si raul pentru noi par clar delimitate, dar dincolo de peretii acestei case nu mai gasesti definitii?

Cred ca iubirea fara directie te poate arunca in cele mai adanci prapastii. De ce as vrea sa iti fac tie... un mic pui de om... sufletul inlacrimat? Durerea este cel mai mare dusman al meu si, desi ma conduce spre fericire si cunoastere, simt ca undeva, cumva, ar fi si o alta cale. O cale pe care aici nu o vom gasi.