Zile cu lumina – cu durere, cu iubire, cu recunostinta

In ultima perioada m-am simtit cam ametita, la propriu. Insa asta nu inseamna ca n-am trait, n-am simtit si n-am primit... Poate corpul meu a fost mai slabit, dar sufletul a ramas atent. A vazut, a auzit, a simtit. Este destul de neplacut sa merg la plimbare si, la jumatatea drumului, sa simt fiecare pas ca o durere mare in cap. Totusi, am realizat ca am inca suficienta putere. Si mai ales, am foarte multe zambete in bagaj. Ma simt rasfatata si implinita alaturi de iubitul meu. Eu mai oftez cand ma doare capul, dar el ma incurajeaza si are mereu grija de mine. Cat de „ajutor potrivit” este iubirea! Astazi chiar m-am simtit ca un copil. Am fost la analize si, desi eram acolo pentru mine, Marian a fost cel care a intrebat, a completat, a rezolvat totul – in afara de recoltare, bineinteles. :) Pe de alta parte, am remarcat – din nou – nesimtirea si goana dupa bani. Desi am ajuns printre primii, am fost lasati la urma pentru ca altii aveau mai multe analize, deci plateau mai mult. Ma intreb... Oare chiar nu vad oamenii acestia ca banii nu pot cumpara sanatatea, pacea sau fericirea? Ce mi-ar folosi mie tot aurul lumii daca nu as avea sanatate si pe cineva care sa ma iubeasca sincer? Ce ofera banii sufletului meu? Liste? Griji? Si un gol mare si pustiu... Zilele trecute am fost si la biserica si la un eveniment crestin. A fost atat de special. Mi-am reamintit – si mai profund – cat de mare a fost minunea pe care Dumnezeu a facut-o cu mine dupa accidentul prin care am trecut. Am simtit iubirea Lui puternica si grija Lui constanta. Este o experienta greu de pus in cuvinte. Este minunat, complet si incredibil sa Il simti pe Dumnezeu in inima ta si in viata ta. Sunt atat de recunoscatoare pentru jertfa Domnului Isus! Ce dar urias si ce har sa Il ai pe Creatorul Universului alaturi de tine, clipa de clipa. Binecuvantat fie Numele Lui! Si pentru ca simt asta atat de puternic, imi doresc din toata inima sa ma botez inainte sa plecam din tara. Simt nevoia sa marturisesc public ca vreau sa fiu copilul lui Dumnezeu, ca Il primesc pe Isus in viata mea, ca Ii accept jertfa si Il voi urma pana la sfarsit. Vreau sa ma nasc din nou. Sa am acel punct clar de plecare din care sa pot spune: „cele vechi s-au dus, iata ca toate s-au facut noi.” Abia astept sa imbrac haina alba si sa raspund cu un „DA” hotarat, inainte sa fiu scufundata in apa botezului. Am gasit si un pastor minunat cu care sper sa pot vorbi mai mult inainte de acest pas. Ma rog sa se poata intampla inainte sa plecam.