Omul gol!

Din orice unghi aș privi, mă întreb mereu: Ce va fi?

Problema mea nu este viitorul omenirii ca întreg, ci viitorul omului în sine. Omenirea se reduce la societate, societatea se reduce la bani, iar banii par să fie centrul tuturor lucrurilor. Dar omul, cu sufletul său, unde rămâne?

Fetițele aleargă după haine scumpe, branduri celebre, mașini luxoase, cluburi și vacanțe deocheate, totul în jurul banilor.
Băieții caută aceleași lucruri: haine la modă, mașini tari, bani și, uneori, relații superficiale.
Adulții? Ei vor avere, prestigiu și ceva de care să se poată lăuda.

Dar unde este omul adevărat? Ce înseamnă cu adevărat să fii om? Unde este sufletul în toate acestea? Unde e fericirea, pacea, liniștea, iubirea?

Nu vom ajunge roboți, dar vom regreta profund zilele acestea.

Omul este adesea laș, fără voință sau cu voință, dar îndreptată spre lucruri efemere. Dar ce folos are o voință mare dacă o investești doar în lucruri trecătoare?

Atât de multă grijă pentru trup, iar sufletul rămâne gol, pustiu, plângând după valorile uitate ale umanității.

Dumnezeu încă așteaptă, pentru că El este iubire și are atâta iubire să ne ofere.

Un om „gol” pe dinăuntru nu poate fi niciodată cu adevărat fericit sau împăcat.