CHEMĂRILE LUI DUMNEZEU

Veştile pe care le auzim aduc în sufletul nostru bucurie sau disperare. Copii şi tineri grav bolnavi, internaţi pentru operaţii complicate... Unii mor, parcă… prea devreme, lăsând în urmă obsedanta întrebare fără răspuns: DE CE? De ce copii doar de câţiva anişori sunt depistaţi cu boli terminale, de ce copii şi tineri mor lăsând în urmă lacrimi şi durere? De ce permite Dumnezeu aceste lucruri? Unde este El când aceste evenimente se petrec?
Ca oricare alt lucru petrecut sub soare, şi aceste realităţi dureroase pot fi judecate fireşte sau duhovniceşte, cu minte educată în spiritul umanist-ateist, sau cu una disciplinată de voia lui Dumnezeu.
În lumea în care trăim suntem tot timpul chemaţi de părinţi, prieteni, instituţii, responsabilităţi… Sunt chemări făcute de oameni şi chemări făcute de Dumnezeu. Chemările lui Dumnezeu au caracter şi consecinţe veşnice, de aceea trebuie luate în seamă.
1. Prima chemare este chemarea la viaţă. ,,…Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele” (Psalmul 139:13a). ,,Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime” (Iov 10:8). Viaţa este chemarea lui Dumnezeu la existenţă şi omul nu o poate refuza pentru că nu este opţională. Nici unuia dintre noi nu i se cere părerea dacă vrea sau nu să se nască, ci pur şi simplu ne trezim în existenţă şi de-aici... începe totul. Viaţa este darul lui Dumnezeu şi, chiar dacă uneori este prea grea, este, totuşi, cel mai preţios lucru pe care-l posedăm. Pentru că Dumnezeu este Stăpânul vieţii, El trebuie implicat în administrarea şi organizarea ei.
2. A doua chemare este chemarea la mântuire. ,,Pocăiţi-vă că Împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 4:17). ,,Dumnezeu… porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască“ (Fapte 17:30). Pocăinţa nu este schimbarea religiei, a bisericii, a confesiunii, ci a vieţii, prin puterea lui Dumnezeu. Nici un om nu este atât de bun ca să se mântuiască singur sau aşa de rău ca să nu-l poată mântui Dumnezeu. Pocăinţa este reacţia omului la chemarea lui Dumnezeu. Fiind opţională, ea poate fi refuzată. Dar ce om poate fi acela care refuză cerul, iertarea şi mila lui Dumnezeu? Ce motive pot exista pentru o astfel de atitudine? Oamenii nu vor merge în iad pentru că sunt prea păcătoşi, ci pentru că, păcătoşi fiind, nu s-au pocăit de păcatele lor. Când oamenii se pocăiesc şi cred în jertfa Domnului Isus Hristos, ei devin mântuiţi de păcatele lor.
Cineva spunea atat de frumos că Isus Hristos în chimie este soluţia, în finanţe este valoarea absolută, în matematică este ecuaţia care rezolvă problema, în geografie este drumul, în alimentaţie este pâinea şi apa, în construcţii este uşa, între Dumnezeu şi om este Mântuitorul.
3. A treia chemare este chemarea la moarte. ,,Oamenilor le este rânduit să moară...“ (Evrei 9:27b); ,,Omul născut din femeie are viaţă scurtă…” (Iov 14:1a). Biblia vorbeşte despre mai multe tipuri de morţi:
a. moartea spirituală, care presupune adormirea spiritului, drept pentru care omul se separă de Dumnezeu;
b. moartea fizică, care presupune separarea spiritului de trup; cel din urmă, rămânând inert, îl îngropăm;
c. moartea veşnică, care presupune ca sufletul, ieşit din trup, să fie trimis în iad la decizia lui Dumnezeu, pentru că în viaţă omul nu s-a pocăit de păcatele lui.
Cine se naşte de două ori, o dată natural, din părinţi, şi a doua oară spiritual, din Dumnezeu, moare doar o dată, adică moartea naturală. Cine se naşte doar o dată, adică naşterea naturală din părinţi, moare de două ori - o dată de moartea naturală şi a doua oară moare veşnic, în iad, pentru că L-a refuzat pe Dumnezeu şi schimbarea oferită de El. Moartea naturală nu o putem evita, însă moartea spirituală şi cea veşnică sunt opţionale. Prin pocăinţă, omul alege pentru ele sau împotriva lor. Moartea este adevăratul examen al vieţii.
4. A patra chemare este chemarea la judecată. ,,Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27). Dacă am fi predestinaţi pentru iad sau rai, nu am putea face nimic împotriva deciziei divine pentru a schimba situaţia, însă libertatea noastră de a alege Îi dă lui Dumnezeu dreptul să ne judece. Nu putrefacţia ne stă în faţă, ci judecata lui Dumnezeu, şi nu neapărat pentru că am păcătuit, ci pentru că nu ne-am pocăit de păcatele noastre.
Chemările la moarte şi judecată nu pot fi refuzate, ele nu sunt opţionale. Dragul meu prieten, faptul că Dumnezeu te-a chemat la viaţă te face responsabil de răspunsul pe care-l dai chemării la pocăinţă. Este singura chemare dintre cele patru unde ai de ales, de aceea eşti responsabil. Celelalte chemări sunt consecinţele acesteia, de aceea te chem la pocăinţă astăzi, te chem la Dumnezeu acum.


Pastor Luigi Miţoi, Biserica Betania