Renuntari inexistente ...

Lumina stralucea peste un corp palid aruncat in verdeata zapezii proaspete...Era rece... fara zambet ... fara "da".
Din cerul senin curgea stropi de nea ce se topeau in lacrimile calde din cristalele vietii vazute...
Ani se perindau in fata lipsita de cer senin... era trist ... nimic nu aducea fericirea ... desi vedea bucurii pe fetele celor ce traiau in jurul reveriei...
Intoarse capul si privi zapada alba ce primea fulgii sa doarma... sa se contopeasca... caldura apei din acel corp topea patura de nea...
Ingheta incet simtind focul cum ii taia respiratia ... nu se putea ridica sa fuga... sa treaca prin ploaie...soare...prin nea... nu putea...
Pierduse pe sine ... acele maini pline de viata la a caror atingere vibra de puls ...care face trupul sa vrea mai mult ...
Isi ridica ochii spre cer ...sageti reci ii intepau privirea... zapada atat de placuta la vedere ii ucidea si razele...
Trecu prin ea cu durere...avea nevoie de ajutor... cineva care sa-i ridice trupul fara viata...sa-l faca sa mearga sa simta cum clipele trec prin el ...
Constiinta spunea ca este Cineva care nu va lasa sa moara ochii frumosi si plini de iubire la frumos si simplu
Cineva care are grija ca al gurii colt sa formeze cel mai inocent si natural zambet din lume ... ..
Prin gheata vremii simti caldura, puterea si ochii inchisi varsau din nou lacrimi calde de speranta ...
Nu s-a terminat totul ... Inca este ...
Pasii inceti se indreptau acum viata ...
Cand soarele va fi una cu pamantul si trupul nu va putea sa vada ceea ce este ...atunci nu va mai fi nimic ...
Dar fulgii de nea stralucesc... zambetul poate reveni iar ochii injectati de durerea lacrimilor ..pot fi din nou lipezi ca cerul senin...
... simte orice dar iubeste ceea ce vezi!