filosofie puierila ...
Alt om
In sfarsit, pot privi mai dparte, fara frica, fara vina, dincolo de marginale omului , stiu ca exist, ca om, cu siguranta pe pamant si, poate, ca suflet in univers si mai stiu ca pot sa stiu. Timpul nu-l pot defini dar ii pot privi amprenta si nu-l pot imparti , caci nu-i stiu limita.
Esista ceva care da viata tuturor, ceva care a creat inceputul, ceva care a asezat un OM printre noi pentru a ne oferi adevarul despre existenta sa, sa-i spunem Dumnezeul meu si Dumnezeul tau . El , Dumnezeul nostru , vegheaza nesfarsitul dragostei.
Dumnezeul-eternitate a creat omul-timp pentru a-l recunoaste in toate. Asta sunt un om-timp incercand sa ma cunosc prin celalat si sa iau din tot ce traiesc nimic mai mult decat invataura.
Cunoasterea se intinde pana acolo unde se poate cunoaste , dincolo de puterile mele. Stiu aceste lucruri pentru ca exist. Sunt la inceput, tanar … la inceputul cunoasterii, mereu tanar … sunt alt om :mandru;si inceputul l-am regasit in adancul meu cel mai adanc, in tristete … . si ma bucur …
Mi-a placut si imi place mult textul asta!
RăspundețiȘtergereInceputurile unui mic filosof.
Andrei
Inițial, voiam să îți reproșez asta, însă văd că mai faci greșeli de tastare. Este „pueril”, nu „puieril”. Vezi că pătează urât un subiect asemenea greșeli un text și poate o să primești diverse reproșuri (că nu știi românește și așa mai departe).
RăspundețiȘtergereOricum, numai bine și succese!