un castel de povesti ...in fiecare zi, in fiecare lucru marunt!

[reload]

m-am trezit intr-o oaza…fara apa...fara frunza…fara soare…nu aveam nici macar cerul deasupra’mi, nici chiar legea moralei inn mine , asa cum scria Kant odata.
Un calugar pustiu intr-un desert plin de nimic!
Prin praf am simtit o umbra, era bine, aspiram apa !
Mica umbra se apropia devenea mai inchisa, era perfect…deveneam dependenta !
« hai sa ne jucam Maiieaa, uite vezi am paletele la mine, hai sa ne dam in leagan ! »
o mana moale, fina imi mangaia parul, dar acolo era inima, suflul din mine !
am pus capul inapoi ... jos… in praf…
“Maiieaa te murdaresti, o sa te bata mami tau, hai sus, hai sa ne jucam, te las pe tine mai mult cu paletele mele, haii Maiieaa !”
eram sus…zburam….un soare placut mangaia…am intors capul… zambea ..
“uite !!!Maiieaa eu ridic picioarele mai sus, hai si tu !"
hai sa fugim….
Iarba verde ne mangaia picioarele, o ploaie calda ne invaluia in iubire… in frumos !
" Maiieaa tu faci castelul printului si al printesei …eu fac gradinile ca sa aiba unde sa se joace sa alerge , vor fi mici , asa ca noi !"
o groapa de nisip inconjurata de iarba…avea 2 pomisori…incalziti de soare si vantul lin ce le dansa parul !..
…o « umbra mica » aduse totul !…
un zambet pierdut regasit in ceva …
« Maiieaa mai venim si maine da ? »
…cand vrei tu micuto !