SUNT DOAR UN OM! inexplicabil de regasit in maine

prezemtul e trecut cu amintiri ....
imi este dor de diminetile lui septembrie si ador frunzele cum se pierd toamna tarziu...in intuneciunea noptii...
o banca ce canta un sunet al muzicii pierdute in tacere... un zumzet al diminetii
am respirat praful frunzelor ce adie usor spre pamantul rece! e viata! e aer! e clipa!
imi e dor de plimbarile in ruginii ecouri pierdute pe alei de nedescoperitele scorburi ale iubirii...
din nou ma simt copil...cutreierand amintiri ... jucand prin lacrimi un strigat al bucuriei!
dar am invatat sa trec, sa las sa iau un NOU!
in curand o sa imbratisez dimineti de noiembrie...si un brumar al caldurii ascunse de soarele siret!
ma iau de mana cu timpul si il conduc in mine! cine e mai bun, sa invinga!
esenta!