Neatza Don'Container!

... un drum urmat alene ...


Cultura indivizilor variaza …in stocarea muntelui de cunostinte…
Domenii…drumuri…suburbii…anturaje…obligatii…santaj

As fi ipocrita sa mai dau vina pe cineva anume pentru haosul in care ne invartim la orice colt de strada… la orice privire aruncata peste ceva…
as fi nebuna sa mai cred in perfectiunea omului de rand si in visele sale ce pot ajunge realitate…si aici ma refer la vise de nerealizat…pentru ca a te imbogati peste noapte nu e un vis…e o rautate …un furt…
as fi nerealista sa mai zic…cred in tine oricui …pentru ca nu poti crede in minciuni si prefaceri…in cuvinte zise care sa acopere comunicarea care trebuie sa existe…lipsa unor cuvinte ar fi asociata cu lipsa de bogatie a vocabularului…iacs
Sa fiu seriosa acum…e imposibil sa mai visezi curat…dar inca se aspira la asemenea vise…
In sinea lui, eul, inca mai vede acel cal alb si nevinovat pe care vine barbatul ideal…aceea femeie pura…iubitoare si neprihanita la care mai aspira unii…dar
totul poate fi fum…sau praf de stele…asa cum zice foarte bine o melodie…care nu pare foarte “tare”, dar care place multora..
Tanara imbracata la costum…aruncata intr-o masina de lucratori …inca mai zice…sper sa se termine odata reparatiile stazilor…ea nu constientizeaza ca acest lucru e fara sfarsit..
mereu cineva va culege roade de pe gropi si borduri stricate prin reparatii…
Batrana plimbata de un copilas in parc…admira florile…aerul curat…care nu este curat dar ea asa zice…parfum amestecat cu excremente si duhoare…e proaspat…unde? Langa containerul de langa parc…sau in fiecare cos de gunoi…
Ce nesimtita pot fi…
Sunt intradevar lucruri frumoase pe acest pamant..in acest oras…poate in acest trup…
E un zambet…care e foarte natural…foarte pur…inocent chiar…acel al copilului care se joaca in nisip…si mama striga ca e mizerie “nu pune mana’”…ete na…de unde sa stie el…are maini trebuie sa le foloseasca…pune mana pe tot…ca sa vada ce alege…
clar
Dar e placut…te strabate si te introduce intr-o stare de melancolie…te face chiar bun…insa in secunda 2 a primei reprize…apare ceva ce te readuce la viata…nu viata care trebuie sa fie…ci viata traita cu noi…
Ce placuta e raza soarelui pe trup dimineata cand deschizi geamul…te mangaie…asa cum o face un sarut…dar dispare…zgomotul unui motor distruge farmecul…ca inceputul sexului pe care poate nu ti-l doreai in acel moment de preludiu…
Imi tocesc degetele…scriind cu fata spre tastatura … tu vei citi aceste randuri si vei zice…nu am nimik…doar niste cuvinte puse alandala…pentru posibilitatea de a te indobitoci crezand ca sunt ... nefacator de noapte
ei bine nu am ce face…am un pat gol langa mine…poate si o carte..dar nu am chef de ele…poate vreau sa fug prin parc…
dar
mie frica de aierul rece al noptii…de cainii vagabondi si de omaneii din bosketi…
nu ca mi-ar face ceva…
dar
mi-ar provoca greatza…
un club
adorat de tineri…
poate ca mine……gresesc…
ei bine…
nu vreau sa-mi infunde caile respiratorii…nici sa ma drogheze cu muzica pe care o ador insa..
in cantitati…
nu strofocata la prostie…
si acum ma gandesc la discutii…prin mesaje…foarte interesante…
dar
exista posibilitate la viata… sa se spulbere…
Ei vezi…
in lumea tampina de tamiti… un “ei” repetat la nesfarsit…poate sunt unul din ei…asta inseamna ca ar trebui sa marchez un gol…
daca am lovitura…clar
inca mai sunt indivizi ce traiesc frumos…chiar si scriind niste cuvinte…
dar
clar
fara miros de container..


uniti prin fire despartiti prin exterior...