Goliciunea din spatele mastilor

Aacel sentiment in care logica si studiul iti dau dreptate, iar ceilalti te accepta, dar raman convinsi de logica si studiul lor si cred ca tu gresesti... E greu de dus. Sunt atatea feluri in care poti ignora, poti accepta, te poti conforma sau poti riposta. Asa a inceput si la mine – cu de toate. Dar cum pot vorbi despre ce nu inteleg?

Traiesc inconjurata de oameni carora nu le este rusine de ce sunt. Oameni care, mai presus de orice in lumea asta, trag cu dintii de ceea ce cred. Am doua prietene dragi, musulmane. Sunt persoane total diferite, dar cu amandoua m-as lua de mana ca sa schimbam lumea.

Am invatat sa iubesc si sa accept dincolo de bariere. Pana la urma, nu asta a facut si Isus? Am vazut ca a pune etichete si a asculta orbeste de alti oameni e neimportant. De fapt... pe cine urmez eu?

In aceste doua prietene am gasit un frumos de nedescris. Am inteles cat de valoros e omul care nu e gol pe dinauntru. Si mi-am zis: wow! Vreau si eu sa fiu frumoasa pentru ceea ce sunt, nu pentru cum arat. Sa fiu frumoasa ca suflet. Ca om.

A imprastia mesajul lui Isus nu inseamna sa vorbesti despre El. Inseamna sa traiesti ca El. Sa oferi ce a oferit El. Si mai presus de toate, sa oferi dragoste acolo unde altii nu vad nimic.

Iubirea o gasim oriunde… si ce frumos e cand rasar sentimente chiar si din durere sau din abis. Da, gasim scuze, acuzam, ne consideram indreptatiti sa primim ce vrem… dar cand facem asta, ne mai gandim la ceilalti? Libertatea si egoismul nostru ii saracesc pe ceilalti.

Imi e dor de Isus… de cel care are reguli nascute din iubire si nimic altceva.

Si acum cred cu tarie: fetele goale nu au nimic de aratat. Doar goliciunea lor interioara. Arata exact ce nu mai au in suflet.