Soare, ploaie pentru corola!

PAm vorbit despre ploaie, pentru ca soarele imi fura puterea.

Vara, in Romania, era prea aprinsa, iar eu tanjeam dupa o umbra racoroasa — ploaia parea atunci o binecuvantare coborata din ceruri.

Cand am ajuns in Londra, schimbarea de climat m-a incantat, iar eu asteptam cu dor suvoaiele de ploaie ce cadeau des.
La inceput, ochii mi s-au oprit asupra arhitecturii vechi, asupra oamenilor cu fire ciudate si asupra zilelor in care toamna parea mereu prea intunecata pentru pofta mea de lumina.

Dar primavara a venit — apoi vara — si totul a inflorit intr-un spectacol tacut, in care verdele crud m-a mangaiat pe suflet.
Oricat de aglomerat ar fi orasul, oricat de aspri uneori oamenii, natura imi sopteste, iar frumusetea ei imi racoreste inima.

Stiam ca totul este tinut in ordine de mana nevazuta a Creatorului, aici, unde ploaia picura des si improspateaza lumea.
Acum iubesc fiecare strop, chiar daca uit umbrela si ajung uda pana la piele.
Ploaia, cu blandetea ei, imi aduce linistea pe care numai cine o intelege i-o poate darui.

Sa gandesti doar cu mintea lumii e zadarnic — aduce tristete si ingreuneaza inima.
Trebuie sa tintim spre ceva mai inalt, sa cautam sensuri ascunse, sa ne desprindem de cotidian.
Pentru ca tot ce e diferit, tot ce e unic, e un cantec de iubire al vietii.

„Off, ploua!” — cuvintele astea au disparut din lexiconul meu de mult.
Acum, fiecare strop ce cade e o sopta de viata, o mangaiere ce-mi aduce pace.
Eu ma las purtata de liniste, iar Creatorul tine lumea in brate.

Natura se dezlantuie uneori in furtuni, iar noi am uitat sa o ascultam,
L-am lasat pe Dumnezeu uitat in noptile cand bunicii ne invatau sa ne rugam.
El vrea sa ne aminteasca ca El tine totul in maini,
Dar noi alergam dupa ganduri straine, uitand cine suntem cu adevarat.

Tot ce ne ofera El este opusul lumii pe care o traim acum:
Calm in loc de stres, pace in loc de neliniste, iubire in loc de ura.
Si ce minunat e ca dragostea Lui ne aminteste mereu cat de mult avem nevoie de aerul Lui divin.

Mi-e dor de soare, la fel cum mi-e dor de ploaie.
Iubesc verdele la fel cum iubesc albul — nu pentru ca asa m-a invatat lumea, ci pentru ca asa este ritmul universului.
Iubesc fiecare nuanta, pentru ca toate sunt parte din mine.

Si cand simt toate acestea, stiu ca sunt parte din corola minunilor acestei lumi.