Cum iubim cu adevărat în vremuri rapide

raim intr-o societate moderna care tinde sa poata rezolva toate problemele omenirii.
Este adevarat ca, de-a lungul timpului, s-a reusit crearea unui echilibru intre sexe, insa institutia familiei nu a fost niciodata mai in pericol ca azi.

Inconjurati de legi si tehnologie foarte avansata, sentimentele noastre raman de nepatruns tocmai pentru ca totul din exterior se misca uluitor de repede.
Oricat ar incerca savantii sa faca totul mai usor, nu pot rezolva conflictele sentimentale dintre oameni.

Si iata-ne ajunsi intr-un mediu ostil pentru a mai concepe si pastra o relatie sanatoasa. O lume axata pe „pentru” uita sa puna accentul pe „pe”.
E induiosator ca cea mai mare dorinta a unui copil este ca „mama si tata” sa fie impreuna. In acelasi timp, mama si tata isi fac griji pentru copil, fara a se mai gandi la copil in sine.

Exista un prag peste care, daca ai trecut, e foarte sigur sa nu te mai intorci inapoi.
Acel prag costa in dispret, cuvinte urate, lipsa respectului, nepasare, ura. Da, atunci cand doi oameni nu se mai pot privi cu drag, atunci e ura.
Cum pot ajunge doi oameni care si-ar fi pus luna unul altuia la picioare, intr-o asemenea situatie?

A te indragosti e usor, mai usor decat ai spune „Buna”. La fel de usor este sa te hotarasti sa locuiesti cu acel „cineva”.
Fluturii in stomac zboara, cel mai frumos din frumosi e al tau, inima alearga nebuna incolo si incoace, totul merge bine pentru ca esti indragostit pana peste urechi.
Indragostitul ca om e la fel ca un copil, vrea ceva indiferent ce ii spun mama si tata.

Pana aici totul poate fi bine, frumos, perfect, insa greseala intervine cand apare „casatoria”, formarea unei familii.
Sa spunem ca doi copii construiesc o casa, incep sa o imbunatateasca si observa ca acea casa nu are nici o legatura cu viziunea fiecaruia.
Unul vrea casa verde, celalalt maro, unul vrea gemuri pe partea de vest, celalalt pe partea de est, si tot asa, pana cand descopera ca unul vrea o casa, celalalt, posibil, un bloc.
Atunci se cearta, fiecare isi ia jucariile si pleaca, pentru ca sunt dezamagiti, raniti si tristi, deoarece... nu s-au regasit pe ei.

Daca la ei nu merge, de ce ar merge la doi indragostiti? Si ei sunt condusi de iubire, de vise, sperante, dorinte.
Oamenii „mari” sunt egoisti, mult mai egoisti decat copiii. Mari, dar totusi uita ca acest lucru ii face mai responsabili, mai capabili, mai potriviti sa iubeasca cu adevarat.

Dragostea e oarba, insa iubirea vede totul, ii pasa de tot si renunta la tot.
A te casatori sau a muta cu cineva din dragoste e cea mai mare prostie pe care un om o face.
A te dedica prin iubire e altceva, a face un legamant cu iubirea ta e un altfel de pas.

Iubirea poate gasi adevarul pentru cel de langa tine astfel incat niciodata sa nu te poti desparti de el/ea.
Multi, prea multi oameni, considera ca iubesc, cand ei sunt doar indragostiti sau obisnuiti.
Acest sentiment e devastator cand il asociezi unui legamant. Duce la dezbinare si multa durere pentru ambele persoane.
Nici nu mai conteaza daca unul iubeste si celalalt doar indragosteste, suferinta are doua case noi, inimile lor.

Si atunci... cum sa mai vrei o familie? Cum sa mai fii fericit? Cum sa stii ce simte celalalt cu adevarat?
Cum poti sta langa cineva care se vrea pe sine in tine?

Foarte putini sunt cei care gasesc reteta si atunci, nu o pot descrie perfect pentru altii. De ce? Pentru ca totul este la nivel psihic si personal.
Cele mai de succes casnicii nu apartin vedetelor, vegetarienilor sau intelectualilor, din contra, apartin oamenilor simpli, cei mai multi dintre ei numiti crestini.
Din aceasta latura fac parte multe categorii, insa dintre ei doar cei care aleg sa-l urmeze pe Isus 100% reusesc sa aiba o „reteta” perfecta.

Cum fac ei asta? Sunt ei atotstiutori cu Isus al lor?
Sunt la fel ca oricine, de cele mai multe ori stiu foarte putin, cerceteaza putin, iar tot ce fac este sa „iubeasca” neconditionat, pe oricine.

Atunci cand indragosteala apare, si la ei apare, sunt si mai entuziasmati decat ceilalti. Ei chiar traiesc viata la superlativ roz.
Singura diferenta este ca ei sunt deja prinsi intr-un legamant. Un legamant cu Isus.

Ce inseamna asta?
Inseamna ca, inainte de a se indragosti, ei deja iubeau.
A te indragosti cand iubesti omul inseamna sa poti trece peste perdeaua dragostei si sa revii la iubire.
Iubirea te face din nou sa vezi ce e mai bun si mai frumos la cel de langa tine si te indragostesti din nou.

Uneori nici lor nu le e usor, iubirea devine subreda, lacrimile mai poposesc, dar privesc din nou la Isus, la legamantul cu El, la motivele pentru care l-au facut, si din nou se incarca cu iubire pentru a se indragosti.

Asa reusesti sa vezi cupluri peste 50 de ani, prinse in sentimentul dragostei mai ceva ca cele tinere.
Iubind pe cineva atat de mult timp, ajungi sa traiesti dragoste.

Este adevarat ca multe cupluri crestine nu reusesc, dar asta nu inseamna ca ei iubesc inainte sau dupa.

E trist sa privesti in jur si sa vezi durere, asteptari, lacrimi, fara sa vezi pic de daruire. Iubirea azi e rara, dar unde este, cu siguranta straluceste si dragostea si-a gasit casa acolo.

Societatea de azi isi continua drumul spre inaltimi intunecoase, uitand ca undeva sunt mii de suflete ce cheama spre adevar, nu lux, spre umanitate, nu sclavie.

E gresit sa crezi ca ai nevoie de atatea, cand tot ce ai nevoie e iubire, sa poti primi totul cu dragoste.