Un nou inceput pe frecventa vietii

Un inceput poate fi riscant, irascibil, curios, dar necesar. Nu mi-a fost niciodata frica de un nou „start”; din contra, mereu am gasit acest „nou” provocator. In ianuarie 2012, mi-a revenit in viata o veche iubire: radio-ul. Iarna m-a chemat la butoane, la microfon, la gandit si redescoperit. Radio Sky (101.1 FM Constanta) a devenit locul unde, indiferent de ger, furtuna, ploaie sau canicula, trebuia sa ajung.

Acum, in racoare, totul e excelent. Inainte de vara eram on air dupa-amiaza, iar acum sunt dimineata – momentul cand viata capata sens si simt ca am aripi si zbor printre undele eterice, ajungand direct la cel care ma asculta, oferindu-i un motiv de bucurie. Pana nu ai acest microb in sange, nu poti intelege „dependenta” de radio. Eu insa mai am ceva in plus: constiinta. De multe ori ma intreb daca ceea ce spun nu devine o pricina de poticnire sau tristete pentru cineva.

Este adevarat ca viata poate fi nedreapta, iar vestile nu sunt mereu bune, dar ceea ce conteaza este ce facem dupa. Daca as spune la radio „suntem mintiti”, „sunt oameni nesimtiti” sau „viitorul nu suna prea bine pentru tara asta”, as contribui la ideea ca totul e pierdut. Si nu am sa mint, pentru ca acesta e adevarul – oricat l-am „vopsi”, in afara de sperante nu prea avem ce arata. Fundatiile incearca sa salveze, iar conducatorii adancesc prapastia. Nu poti lupta impotriva statului fara sa fi dezamagit. Romania este plina de prostie, credibilitate falsa si inconstienta. Oamenii judeca dupa aparente, cred in contradictii, arata interes pentru vulgaritate si totusi, cand vorbesti cu ei, se cred atotstiutori. Eu stiu ca Dumnezeu le stie pe toate.

Asa ca, daca spun adevarul la radio, o fac pentru ca cel care ma asculta sa nu se minta, iar eu sa nu mint. Si mereu spun ca nimic gresit nu trebuie sa ne tulbure starea de bine. Lasand grijile sa preia controlul, nu facem decat sa ne adancim in suferinta. Aceste discutii imi vor lipsi. Nu pot vorbi mereu doar despre asta, dar atunci cand am ocazia, o fac – impartasesc experiente si ofer alternative pentru sanatatea noastra psihica, testate in primul rand pe mine.

De cand sunt la Sky, am redescoperit muzica, sunetele, cantatul. Unii imi spun: „Te-ai schimbat de cand esti la Sky, nu mai asculti aceeasi muzica.” Nu cred ca e adevarat. Muzica de azi, in mare parte, imi place. Fredonez „Vara nu dorm” pentru ca undeva in piesa ma regasesc si eu. Ascult Mike Daimonz, Deepcentral, Dony, Loreen si multi altii, pentru ca muzica lor ma aduce in partea mea vesela si dansanta. Dar nu e nimic gresit in a asculta si compozitii diferite, care chiar au ceva de spus.

Multe dintre piesele difuzate de Radio Sky sunt hituri in afacerea internationala. Ele au un sunet deosebit – voce, linie melodica, instrumentatie. Nu pot sa nu apreciez o voce placuta, un riff de chitara sau o linie melodica ce te transporta prin sunete. Iubesc muzica – si nu doar „dance-club”. Fara muzica nu am putea simti fiorii, zbura, bucura, trai. Un exemplu clar este piesa „Somebody That I Used to Know”, difuzata la Sky cu mult inainte de a deveni populara in tara. Asta face parte din creativitatea muzicii.

Insa orice invatatura am acumulat de cand sunt la Sky, ma aduce tot in Romania – tara in care mi-am cladit sperante si vise. O tara care mi le spulbera nu pentru ca nu ar fi realizabile, ci pentru ca nu ofera un mediu propice pentru viata. Aici sunt oameni incredibili, rari, dar buni – insa nu e suficient. Viata mea se invarte in jurul familiei (acum doar sotul meu). Vreau sa merg la spital fara gust amar, sa am incredere in politie, sa merg sigura pe strada. Nu pot plati spaga, nu am facut-o niciodata si nu o voi face, nu imi sta in caracter.

Romania nu ofera siguranta. Mai sunt oameni optimisti care vor sa schimbe ceva; eu vreau asta si poate intr-o zi se va intampla, dar nu prea curand. Eu am renuntat si nu imi pare rau. Ma asteapta un nou inceput.

Am citit despre credinta oamenilor ca „in Romania se poate”. Da, se poate sa ma enervez aici, sa vreau sa ma indepartez de caracterele murdare ale oamenilor – dar nu se poate sa cred ca „se poate”. E prea mult de schimbat si nu se poate repede. Nu voi astepta sa ajung batrana fara certitudinea ca „se va schimba” si sa traiesc cu posibilitatea ca „imi va parea rau”.

Am speranta, dar asta ma priveste pe mine si ce e al meu, inainte de toti. Sunt tanara si incerc. Acest pamant nu e facut doar pentru „a sta”, ci si pentru „a te plimba”. Nu pun bazele in „aici”, ma asteapta un mare „acolo” pe care il pot explora.

Inceputurile nu sunt facute sa fie indepartate, ci sa fie acceptate, indiferent de sentimentele care te cuprind. Nu poti trai cu regrete. Nu poti trai fara speranta. Nu poti trai fara a fi multumit de tine. Nu poti trai gandindu-te mereu la ziua de maine. Dumnezeu m-a facut sa pot orice si m-a invatat sa las grijile Lui. Mi-a pus pamantul la picioare si mi-a dat, prin picioare si minte, posibilitatea sa aleg, sa merg, sa ma bucur.

Sentimentele sunt efemere. Tot ce ramane esti tu, partenerul tau si invatatura. Asta e scopul in viata: sa faci totul pentru lucrurile care raman si conteaza. Restul vine si pleaca. Inceputul este un nou pas spre ceea ce te va defini atunci cand viata de „aici” va spune stop. Vei trai „acolo” cu ce ai cules.

Asa ca, indiferent de cum sunt altii, eu voi trai sa fiu bine (mai ales psihic). Doar traind asa pot fi „om” in lumea lui Dumnezeu. Nu pot inchide ochii la ce e in jurul meu si sa visez frumos, dar pot constientiza si trai diferit!