Un mesaj de la Dumnezeu!

Pe cand ne pregateam sa plecam din Canada, intr-un moment care parea obisnuit, a aparut ceva cu adevarat neasteptat, care ne-a ramas adanc in suflet. Un domn care lucra la recensamant a batut la usa noastra, iar discutia care a urmat nu a fost doar despre statistici sau adrese, ci despre ceva mult mai profund.

El ne-a marturisit ca, dincolo de responsabilitatile si sarcinile jobului sau, simtea o chemare interioara, o indrumare care nu ii dadea pace. Simtea ca trebuie sa vina la noi, ca trebuie sa vorbeasca cu noi, sa ne adreseze un cuvant si sa se roage pentru noi. La inceput, am ramas surprinsi, poate chiar putin reticenti, pentru ca nu te astepti sa primesti o astfel de atentie intr-un moment atat de practic si, aparent, banal ca recensamantul.

Dar el a insistat cu blandete, cu o credinta sincera care ne-a patruns adanc. A inceput sa se roage cuvintele acelea care ne-au umplut inimile de o pace pe care nu o mai simtisem de multa vreme. S-a rugat sa fim binecuvantati, sa fim intariti, sa avem curaj si incredere, chiar si atunci cand drumul pare greu sau nesigur. Rugaciunea lui a fost ca o mangaiere blanda in mijlocul nelinistii noastre.

Apoi ne-a citit din Psalmul 23, un psalm pe care il simteam ca o promisiune vie:

„Domnul este Pastorul meu,
Nu voi duce lipsa de nimic.
El ma paste in pasuni verzi
Si ma duce la ape de odihna.
Imi invioreaza sufletul
Si ma povatuieste pe carari drepte,
Din pricina Numelui Sau.
Chiar de-ar fi sa umblu
Prin Valea Umbrei Mortii,
Nu ma tem de niciun rau,
Caci Tu esti cu mine!
Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie,
Tu imi intinzi masa in fata potrnicilor mei,
Imi ungi capul cu untdelemn
Si paharul meu este plin de dar peste el!
Da, fericirea si indurarea ma vor insoti
In toate zilele vietii mele
Si voi locui in Casa Domnului
Pana la sfarsitul zilelor mele!”

Stand acolo, cu capetele plecate, simteam cum grijile si temerile se topesc incet, lasand loc unei linisti adanci. Am simtit ca nu suntem singuri, ca exista cineva care ne poarta de grija si ca ne vegheaza. Nu doar cuvintele lui, ci si felul in care a venit la noi, la acea usa, ne-a adus o speranta noua.

Plecarea noastra din Canada era plina de intrebari si incertitudini: unde ne vom intoarce, ce ne va aduce viitorul, cum vom reusi sa ne impacam cu toate schimbarile. Dar acel om ne-a adus un semn ca Dumnezeu este prezent in fiecare pas, chiar si in cele mai mici si neasteptate detalii.

Ne-a fost greu sa nu plangem, sa nu simtim un val de recunostinta si emotie care ne-a cuprins sufletele. Marian era fericit, eu eram coplesita de trairi. In acea zi, am realizat cat de mult aveam nevoie sa auzim acele cuvinte, cat de mult ne intarea vocea Lui, chiar cand totul parea incert si greu.

Este minunat cum Dumnezeu lucreaza, uneori prin oameni pe care nu ii cunosti, prin gesturi simple, dar pline de har. Acea intalnire ne-a aratat ca nu suntem singuri, ca El ne insoteste si ne pregateste calea, ca ne iubeste si ne binecuvanteaza dincolo de orice obstacol.

Acum, cand privesc inapoi, stiu ca acea rugaciune a fost un dar, o amintire vie ca Dumnezeu poate veni la tine in cele mai neasteptate moduri, ca trebuie doar sa ai inima deschisa sa-L primesti. Si mai stiu ca El inca face minuni in vietile noastre, ca ne poarta cu dragoste si ne incurajeaza sa continuam, indiferent de unde ne poarta drumul.

Acea zi ramane una dintre cele mai frumoase amintiri, un moment de intalnire cu Dumnezeu, printr-un om simplu, care ne-a facut sa simtim ca suntem iubiti si ca viitorul nostru este in maini bune.

---