O zi de toamna!

intr-o zi rece de octombrie ...
Pe alea de flori murdare de timp, pasesc alene ca un trup izgonit din lumea albastra si trimis indr-un decor de aur!
Cad frunze aurii si pasii mei se lovesc de odaia lor, cautand drumul cel mai dificil dar cel mai potrivit spre necunoscutul ce ma priveste. Pe langa mine, se scurg ani, imagini aburite de rasuflari patimase care se sterg cu un burete la fiecare petala cazuta din cerul tomnatic.... e o zi de toamna ... iar sufletul imi zboara prin vanturile anilor pe care i-am strans intr-o inima plina de suflari...
Mai am cativa pasi ... trecerea ultimei adierei a racelii bolnave din patul suferintei imi face sufletul un soare strans de nouri gata sa-si verse uraganele peste verdeata multimii ...nu pentru distruge si pentru a inflori.
Dar frunzele galbene a copacilor pregatiti de un somn adanc imi tresalta sufletul si da drumul lacrimei ce se coboara incet pe fata pierduta intr-un lung sarut cu buzele tale... fericirea adie prin venele mele si chiama viata la trezire.
Au trecut ani, poate clipe... sau cateva momente ... ziua tomnatica a lui octombrie a adus in dar o frunza ... e uscata de vant ... dar plina de viata luminii si calda de mainile care o poarta mai departe ...
E o zi rece cu soare... o zi de toamna mult mai tarzie incununata cu iarna, a fost si ziua in care te-am cunoascut ... o zi frumoasa in care s-a mai scris o poveste.
La lumina blanda a lunii am pus cartea deschisa pe noptiera si cu buzele-mi reci am atins ingerul de langa mine ... a doua zi sub cerul auriu, doi tineri isi dau mainile, risipind sub talpile lor frunzele toamnei ...
Acest anotimp plin de miresme si curcubee ce cheama lumea la visare...trezeste frumosul la viata...iar noi primim timpul in dar...si alegem cararea.