Nu pot fara el...

Nu stiu de ce ...dar pe multe bloguri vad ca s-a scris despre iubire...partener...suflet pereche. Ei bine...si eu doream de dimineata sa va impartasesc ceva ...ceva ce am trait aseara...si am s-o fac.
Dupa ce alaturi de iubitul meu ne-am uitat la The Twilight Saga: Eclipse (recunosc ca nu ma incanta asemenea filme..dar ieri mi-a atras atentia si am zis...de ce nu ?)am inchis calculator , lumina...tot si stateam unul in brate la altul.
Marian imi zice: " Esti tot ce puteam vreodata sa cer de la viata... m-am rugat mult pentru tine...esti tot ce am nevoie"....etc
A urmat o discutie despre noi...pentru noi...si o imbratisare in care amandoi plangeam...de fericire.
Doar ca eu ...mai aveam ceva in minte:(:(...ce o sa ma fac ...cand voi fi batrana (clar) si Marian nu va mai fi...sau eu nu voi mai fi pentru el. Cum voi putea fi fara el...cum voi putea dormi fara el...trai fara el...zambi fara el...trezi fara el...merge inainte fara el???
Am plans si mai tare...si recunosc ca asa cum ...atunci cand eram mica am inceput sa ma rog lui Dumnezeu pentru cineva ca el...si acum m-am rugat si am spus..."Doamne ...peste ani(multi ani)...cand vei vrea sa ne iei acasa...ia-ne pe amadnoi odata...."...
E dureros sa te gandesti la asta... dar sunt sigura ca e mai dureros sa traiesti asta....
Sunt slaba din acest punct de vedere...nu stiu daca pot accepta pierderea celor dragi...Cand strabunica mea care a avut grija de mine pana la 7 ani a decedat...ani de zile am fost distrusa...si acum inca mai am rani...iar la 7 ani dupa ce a murit cand a dezgropat-o(ca asa e la ortodocsi...) am simtit ca se prabuseste totul pe mine...imi venea sa ma arunc dupa ea...sa stau cu ea acolo...sa nu o mai las sa plece....asa...doar ce mai era din ea...
Acum am parinti....am bunici care sunt oki...nici la ei nu stiu cum as reactiona....dar la Marian stiu sigur ca nu pot...
E aiurea ...e stupid...acest gand al eventualei lipse a unor persoane din viata mea...dar uite ca il mai am din cand in cand... si ce greu e...
Imi este greu sa alin durerea celor ce au pierdut...caci eu nu m-as vedea intr-o asa postura...desi stiu si cred ca Dumnezeu imi va da tarie.
Acum am o alinare mare legat de strabunica...stiu ca ma asteapta dincolo...caci a fost o femeie extraordinara...foarte buna la suflet...si atat de scumpa cu toata lumea...nu am auzit-o certand...sau facnd urat...i-am prins mana in usa...i s-a luat pielea de pe mana...si stiti ce-a zis zambind ? ca eu incepusem sa plang...ma speriasem..."Stai linistita micuto...ca nu ai vrut"...in plus sunt convinsa ca ma asteapta dincolo...langa Isus...
Dar sa revin...il iubesc enorma pe Marian...adica nici nu are rost sa mai zic asta...e partea din mine...si nu ma pot vedea fara el...cum sa functionez fara jumatate din mine???
Acum vreu sa ma bucur alaturi de el...de orice moment si clipa petrecuta impreuna...si o sa tin aceste momente legate de inima mea...
E raspunsul la rugaciuni...e ajutorul meu potrivit...e jumatatea mea...

Un video cu noi 2...facut in 2009(cu poze din 2008) :))