Imposibilul a devenit posibil!

Saptamana trecuta a fost un timp de binecuvantare. Cu iubitul meu si fratele lui am fost la mine in Vaslui. Planul nostru era sa ne vizitam bunicii si pe familia verisoarei mele...dar am trecut si pe acasa pe la ai mei...
De 1 an si 8 luni eu nu mi-am vazut mama si nici tatal...tata era suparat pe mine din mandrie sa nu recunoasca ca a gresit, si de asta ma improsca pe mine cu tot noroiul posibil...iar cu mama am mai vorbit dar rar...caci facea tata urat. Insa eu i-am iubit incontinuare asa cum erau, m-am rugat pentru ei si in lacrimi i-am cerut Domnului sa-i schimbe...sa se incheie aceasta situatie ce ma rodea mult. Marian nu ii cunoastea si il durea sa ma vada asa distrusa de cate ori vorbeam despre ei...si el isi dorea sa nu-i vada niciodata si nici sa auda de ei.( Ideea era ca eu stiam ca daca trecem peste asta o sa fie totul bine...Marian nu prea credea caci nu ii cunoastea... iar acum e happy si foarte incantat de ai mei...mai ales cand a vazut ce fel de om e mama si ce fain s-a comportat cu el, cu fratele lui Silviu, cu noi toti. )
Insa...Dumnezeu a facut din mine un om iubitor si iertator...si nu am putut sa nu ma doara aceasta situatie. Aveam seri in care ii ceream Domnului...sa rezolve El aceasta problema...eu am incercat sa il sun pe tata sa stau de vorba cu el, sa las de la mine, numai sa se inchie odata toata aceasta nebunie...el a refuzat...si dupa alte incercari...eu nu mai aveam ce face...chiar nu mai aveam ce... doar in Dumnezeu mi-am pus increderea. Am zis "Doamne, las totul in mana Ta, faca-se voia Ta".
Dupa un an si 8 luni de durere...totul s-a rezolvat.
Lunea trecuta dupa miezul noptii am ajuns la tara.
Dimineata Marian si fratele lui s-au dus in livada iar eu cu verisoara mea coceam ardeii sa-i facem cu smantana. Eu stiam de la vara mea Mihaela ca mama o sa vina in acea zi cu fratele meu cu masina la tara...insa la tata nu ne asteptam.
Deodata auzim masina la poarta si Mihaela zice... A venit maica-ta cu tata tau si Mihai...""
Nu stiu cum sa explic acel moment...o durere imensa mi-a cuprins inima si stomacul(toata ziua m-a durut stomacul dupa...)...ma ingalbenisem toata la fata, nu mai puteam sa vorbesc si nici sa merg bine... nu puteam sa stau acolo...nu mai stiam ce sa zic , ce sa fac... si am plecat cu o oala in spatele casei ...cu motivul sa o spal...
Mihaela a venit dupa mine caci se speriase vazandu-ma asa... si ii spuneam: fata ma simt rau...eu plec in livada si acolo stau pana pleaca ei...eu chiar nu stiu cum sa fiu...ce sa fac...imi era greu sa-mi cer iertare pentru ce nu am facut...imi era dor de ei...mai ales de mama...imi era frica de reactia tatalui meu sa nu fie una urata...caci nu doream scandal...si ma rugam...Doamne fa Tu cum crezi ca e mai bine...
Deodata mama si cu fratele meu dau coltul case si vin spre noi...imi tremurau picioarele...Doamne ce dor imi era de mama...si ce frumoasa se facuse... :(...(oricum era...dar nu o mai vazusem de mult...si offf e asa grea durerea pentru mama...)
Ea vine la mine sa ma pupe ... si ne-am imbratisat plangand amandoua tare...si suspinand...Mihaela a inceput si ea sa planga...iar farate-miu :))) a plecat in livada cand ne-a vazut asa;)).
Dupa asta mama imi zice sa ma duc la tata ca e in bucataria de vara si ma asteapta... eu care abia mai stateam pe picoare o intreb .. "Pai vrea sa vorbeasca cu mine?"
Ea imi spune "Pai de asta a venit."
Nu stiu cum am ajuns in bucatarie... m-am dus la el plangand...caci nu ma puteam opri si am zis ca imi pare rau ...(desi mai devreme nu puteam zice ceva ce nu am facut...mi-a parut rau ca s-a ajuns unde s-a ajuns si tot am zis) sa ma ierte... l-am pupat...ne-am imbratisat...mi-a zis sa nu mai plang ...incepuse si el sa planga si ma trimis sa-l aduc pe Marian...logodnicul meu...sa-l cunoasca.
In livada l-am gasit pe fratele meu si am plecat mai in deal dupa baieti...
Nu are rost sa zic ca totul a fost super urmatoarele zile...Dumnezeu imi ascultase rugaciunile...si nu a trebuit decat sa astept...
Tata m-a sfatuit pe urma...asa cum nu facuse el vreodata... am vazut ca se mai schimbase...desi recunosc ca inca imi spunea ca am gresit legat de una din facultati ( ceea ce nu era adevarat... doar ca daca ii spuneam de ce gresea el ...o bagam pe mama in probleme...deschideam subiecte vechi...si Slava Domnului...am zis ca e oki asa...)important e ca sunt curata de ce ma acuza el...si stiu ca Dumnezeu va face adevarul sa straluceasca intr-o zi...insa chiar nu imi pasa cand va fi si daca va fi.... sa fiu eu vinovata de ceva ce nu am facut...dar sa nu mai fie distanta.
Cert este ca fata de logodnicul meu a recunoscut ca a gresit...si asta e oki.
Oricum nu asta conteaza ci ca Domnul mi-a ascultat rugaciunile...o si a cata oaraa!!!! De cate ori m-a ascultat si din ceva imposibil a facut totul posibil... cum m-a tinut pe loc in asteptare si solutia a venit ea la mine... Cat de Minunat este Dumnezeu fata de mine!!!
El mi-a indeplinuit dorinte ce nimeni nu le putea implini!
De cate ori mi-a daruit zambetul printre lacrimi amare!
De cate ori m-a scos din prapastie... doar prin puterea sa... doar prin ceea ce este El!
Cum sa nu -L iubesc? Cum sa nu imi pun toata viata in mainile Lui cand El e acolo mereu cand am nevoie???
Si cat de neputincioasa sunt eu... cum gresesc de atatea ori si inima gandeste rau si cad in tristete cand El imi pune lumea in maini!!!
De fiecare data cand ii cer "Tata fa sa fie totul bine, sa ajungem cu bine la destinatie" ...asta se intampla si pe drum avem parte de privelisti minunate si lucruri frumoase... ne simtim plini de viata!!!
Vad ca tot ce cer in numele Sau primesc...si tot ce imi propun si pun in mainile Lui primesc... cum sa ii neg prezenta...cum sa nu-L iubesc?
Cum as putea sa iubesc altceva mai mult decat pe El...cand El face orice lucru posibil...si lacrimile mi le transforma in zambet...nu mi le sterge...LE TRANSFORMA!
Sunt la inceput de drum...insa vreau ca Dumnezeu sa lucreze...sa ma lucreze mai mult...
L-am dat pe fratele meu in mainile Sale... sa-L faca un copil al Sau...si ma rog pentru asta!
Ma rog si pentru familia mea si toti cei care au nevoie de El...si-L cauta...sa gaseasca acel izvor de iubire continu ce este posibil doar prin Isus Hristos!
Tatal meu este din fire un om mai imposibil ...insa Dumnezeu prin rugaciunile mele l-a inmuiat...l-a facut vulnerabil...l-a facut sa lasa fericirea peste familia noastra.
Trebuie sa mai zic ca legat de familie...aseara am mai avut o surpiza...m-a sunat sora mea mai mica(21 de ani). Era foarte egoista si mandra cand am vorbit ultima data cu ea...o enervam ca ii vorbeam de Dumnezeu...si luni bune nu mai vorbisem cu ea...insa aseara m-a sunat sa-mi zica ca ma iubeste mult tare si ca ii este foarte dor de mine...aproape plangea la telefon...sau chiar plangea.
CUM LUCREAZA DUMNEZEU IN VIATA COPIILOR SAI!!!!Cum imi raspunde la rugaciune!!! Binecuvantat fie numele Lui!
Ma credeam puternica... ma credeam invincibila... cercetam tot felul de ipoteze si eram inebunita sa aflu adevarul despre lume...dar mereu cadeam si imi aduceam aminte ca in copilaria mea ...in 14 ani cat am stat la bunici...ma rugam la un Dumnezeu... plangeam in genunchi si ii ceream ajutorul...il rugam sa ma ajute sa fac ceva...si acum faceam acel ceva...insa tot cadeam...si apelam iar la El...si a doua zi ma ridica...eu iar uitam si cautam nebunii...insa intr-o zi L-am gasit in toata splendoarea Lui...intr-o zi am simtit toata iubirea revarsata de El prin fiul Sau Isus ce din dragoste pentru mine a fost chinuit si omorat ... si am zis...Doamne a ta sunt...primeste-ma acasa!!! Acum nu mai plec!!!Raman langa Tine... caci Tu esti mai mare decat orice...si tot ce fac ...daca este fara Tine...e goana dupa vant ( asa cum am citit ulterior in Biblie ca spunea Solomon ).
Inainte acceptam tot felul de ipoteze...dar acum cum sa mai renunt la El ??? Cant pierduta am fost si El ma gasit...cand ratacita am fost...si El m-a adus acasa...cand cazuta eram si El ma ridicat!
Sa vina in fata mea mii de oameni...cu mii de teorii...eu stiu ca Domnul este Domnul meu... viata mea este a Lui...caci asa cum stiu ca soarele este ... chiar daca nu il ating dar il simt ...asa stiu ca Dumnezeu exista si este tot ce scrie in Biblie...caci Il simt zi de zi in viata mea!

Mai jos cateva poze din cele 4 zile superbe!

Mihai(fratele meu, Mihaela(vara mea( Eu si logodnicul meu Marian, la tara papam pepene:))

Marian cu unul din bunici pe camp
Silviu si bunicu
Mihai si Mihaela
Eu
Mama si tata papau pepene
Eu cu Mihai la padure
Acasa la Vaslui, Slviu, Mama si Miha
Mama
Silviu, Mama si tata
Matusa ...mama lu Miha
Fratele lu Miha(varu) si tatal (unchiu)ei cu Marian

Silviu la targ la tara
Noi doi la padure
Cu bacu...
Cu bacu
La piata ... Varu cu Silviu si matusa la taraba
Matusa(care este sora geamana cu mama)

Tata ...it's oki!



O melodie superba!