Fiecare este diferit...dar

Ceea ce încă mulți dintre noi nu am reușit să înțelegem este că fiecare este diferit. Suntem de acord cu această afirmație, dar nu ne folosim de ea cu adevărat.

Doi oameni se ceartă pentru că nu împărtășesc aceeași idee… dar HELLOO, suntem diferiți! Atunci, de ce vă mai certați?

Ca oameni, avem capacitatea de a înțelege, accepta și aproba diferențele. Însă, din păcate, instinctul animal este primordial în multe situații.

Din fericire, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să ne iubim aproapele, să iertăm, să avem răbdare, să fim blânzi și să ne rugăm pentru schimbări bune.

Dacă am reuși cu adevărat să facem asta, foarte multe conflicte nu ar mai exista, familiile nu s-ar mai despărți, iar copiii nu ar mai fi în conflict cu părinții.

Problema nu este în lume, ci în noi. Atunci când nu ne lăsăm mai prejos decât alții, când ripostăm, ne enervăm, țipăm, ne credem superiori sau ignorăm părerile altora.

Nu spune nimeni să faci mereu ce spun ceilalți, dacă ai o opinie diferită, ci doar să accepți și să înțelegi diferența ca pe un lucru normal.

Știu că este greu să ții piept unui om încăpățânat, care se crede buricul pământului, să-i împărtășești ideile. Dar e mult mai ușor să îl lași să se manifeste și să-i oferi înțelegere.

Există situații în care acceptarea este mai dificilă, mai ales în familie, unde unele decizii sunt foarte importante. Acolo, problema capătă cu adevărat interes, pentru că este vorba de viitorul familiei.

Totuși, Dumnezeu ne învață să dăm întâietate bărbaților, iar bărbații să ia în considerare și părerea soțiilor.

Știu că pentru mulți e greu, dar atunci când Dumnezeu este prezent în familia aceea, deciziile bune iau naștere, iar cele rele fie nu au loc, fie sunt depășite. Trebuie doar să ne punem încrederea în Dumnezeu când nu știm dacă ceva este bine sau rău.

Este dificil acolo unde Dumnezeu nu există, pentru că atunci lipsește și siguranța divină, iar noi ne încăpățânăm să „tragem cu dinții” pentru binele familiei, ceea ce adesea duce la conflicte.

Cred cu tărie că trebuie să ne schimbăm mai mult: să acceptăm mai mult, să ascultăm mai mult, să ne coborâm capul mai mult și să-L implicăm mai mult pe Dumnezeu în viața noastră.

Poate pentru unii sună aberant, dar acolo unde este Dumnezeu, orice problemă are soluție.

Trebuie să ne schimbăm dacă ne dorim o familie frumoasă, în care să domnească pacea și armonia. Trebuie să fim mai buni și să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne arate calea cea bună, calea îngustă, plină de pace și împlinire.


Comentarii

  1. excelent acest articol,cu bunavointa ta lam pus la mine pe blog cu specificul ca nu lam scris eu,intra sa vezi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Madalina, ai observat ca cele mai mari conflicte sunt generate de discutiile despre credinta? Eu nu am intrat niciodata in polemici pe aceasta tema si cred in libertatea fiecaruia de a-si alege un stil de viata. Culmea e, ca cei de care vorbesti tu, certaretii din familie, barfitorii etc. se auto-intituleaza credinciosi!! Si asta ma exaspereaza, pentru ca am intalnit atei cu cei 7 ani de acasa, cu mult bun simt si cu o conduita si o moralitate demne de urmat. La fel cum am intalnit si credinciosi care sunt in stare sa iti dea in cap daca ai intrat in biserica imbracata in pantaloni sau fara un batic pe cap, dar barfesc in timpul slujbei si daca ii iei la bani marunti, nu cunosc nici macar notiuni elementare despre crestinism, despre cuvantul lui Dumnezeu si mai ales, nu stiu ce inseamna iubirea de aproape (aproape pe care l-ar sfasia fara sa mai stea pe ganduri, daca ar indrazni sa aiba o opinie diferita de a sa).
    Ai dreptate, ar fi ideal ca fiecare sa ne respectam, sa avem rabdare unii cu ceilalti, sa ne purtam civilizat unii cu ceilalti. Multe dintre acestea nu tin numai de credinta, ci tin de fiecare individ in parte, de educatia primita si de gradul de civilizatie al fiecaruia.
    Oh, am scris un roman! :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Dara sunt d'acord cu tine...eu am scris doar din punctul de vedere al credintei...
    Cred cu tarie ca educatia este extrem de importanta si enorm de multe familii, oameni care vorbesc de Dumnezeu si despre cum ar trebui sa fim nu sunt un exemplu bun. Sunt constienta ca sunt extrem de putini oameni care chiar sunt demni de-a fi numiti copii ai lui Dumnezeu...si asta pe mine chiar ma doare... cum pot ei sa arunce cu noroi in ceilalti ca nu sunt a Lui Dumnezeu cand ei nu sunt un exemplu?
    La fel gandeam si eram si eu ..insa din fericire am cunoscut oameni , putini ce-i drept, care crede-ma mi-au aratat ce inseamna sa fii copil a Lui Dumnezeu.
    Un exemplu bun este Luigi Mitoi...a fost boxeur..bataus si acum iti este drag sa te uiti la el... este pastor la o biserica de cateva mii de oameni in Chicago...
    Pe mine m-a atras prin felul lui de-a fi si de-a predica... stilul de viata care il promoveaza si felul cum te primeste pe tine...un om de rand..
    Daca vreodata o sa poti ti-as recomanda sa asculti o predica de-a lui Sensul Vietii- Luigi Mitoi...sau pe youtube sa cauti cu el Luigi Mitoi - Familia... asa de curuiozitate sa vezi cam ce inseamna sa il urmezi pe Dumnezeu... nu ce tot auzim in dreapta si in stanga ...
    Te tuc:* si fii binecuvantata cu o viata frumoasa:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru picaturile de adevar !mi-ai alinat sufletul dar , cum ai proceda , cata intelegere ai avea si mai bine zis pana cand, cat timp ai reusi sa faci asta in contextul in care omul de langa tine te umileste constant , te banuieste , te sfideaza si cand vede ca nu te poate face sa te balacesti alaturi de el in minciuna si aburi de alcool, pur si simplu te strange de gat si spune ca are drept de viata asupra ta ?! mai poti fi sotie si mama ?!

    RăspundețiȘtergere
  5. Legat de dificultatea de-a fi sotie si mama in conditii dificile...pana la a fi luat de gat si spus "esti a mea si fac ce vreau cu tine".
    Este dificil sa fii sotie asa...nu m-as vedea in asemenea conditii...insa stiu ca Isus a indurat crucea pentru noi ...si fiecare avem o povara...de fiecare Dumnezeu se foloseste...insa Dumnezeu nu accepta brutalitatea...Dumnezeu accepta rabdarea si rugaciunea...pocainta...Dumnezeu nu iti spune "stai cu el" (in casa ci casatorita) dar spune sa ramai sotia lui si prin tine e posibil ca Dumnezeu sa schimbe si viata lui.
    Dumnezeu doreste ca noi femeile sa avem un sot, barbat...doar daca moare si dorim sa ne casatorim putem lua un al doilea sot... Dumnezeu nu iti cere sa induri bataie...ci sa astepti "vindecare" in rugaciune (repet nu in aceiasi casa daca nu se poate)....
    La Dumnnezeu totul e posibil...si cred cu tarie ca prin credinta unui sot si devotarea lui pentru Dumnezeu...se produc schimbari si la al doilea sot....poate nu acum...dar in timp.
    Fiecare avem probleme si poveri...Dumnezeu este solutia...Biblia are raspunsuri la toate...
    Dumnezeu e iubire...nu cruditate!
    Fii binecuvantata sau binecuvantat!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare