Eternitatea fericirii!

O zi ca oricare alta . Aceiasi oameni, aceleasi probleme, acelasi loc. Un gri fumuriu ce inconjoara o zi frumoasa, sclipitoare si plina de soare.
Telivizorul prezenta o lume in declin, plina de scursori ale unei societati apuse demult. Din perfect ramase doar cerul albastru surpins printr-o lumina uluitoare a soarelui vesnic gata sa deschida o noua zi, un nou inceput. Ramase doar amintiri zavorate bine in constient a acelor zile perfecte din trecut. Facand o analiza amanuntita, ramaneai cu senzatia ca totul; fusese doar o iluzie a unui om indepartat de tot ce se numea realitate cotidiana.
In tot acest bazar o prezenta calda ma chema spre eternitate. Cuibarita in bratele sale timpul devenea imun iar haosul din jur parea un frumos loc desprins dintr-un colt al naturii unde omul nu ajunse. Aveam aceleasi trasaturi ca oamenii din jurul nostru insa ne lega o forta. Era o ata care oricat ai fi dorit sa o rupi ,nu puteai caci , nu tinea de nimic omenesc.
Era imaginea unui helesteu murder in mijlocul caruia pe o frunza perfect sigilata si plina de viata erau doi oameni, perfect uitati de exterior, perfect desprinsi din panorama infricosatoare a existentei umane.
Acel moment descris de oamenii rai , 10 minute, era o eternitate. Un loc si un timp neexistent, unde doua trupuri umane uitase de carnea care ii formau si traiau in caldura ce o simteau unul langa altul. Se completau in perspective neomenesti, in atingeri dirijate de o forta placuta si plina de “frumos” …
Ma contopeam in lipsa timpului si in desfatarea unei zile plina de probleme …mici…nesemnificative…mari.
Era evadarea mea din cotidian. Nimic nu era prezent acolo, intre mine el…nimic din tot ce pentru unii era firec. Eram doar noi doi, sau noi unul.
Cu defecte si calitati, cu stangacii si lucruri bine facute eram doi oameni care descoperise feicirea… fericrea simtita in fiecare zi …iubirea…in fiecare clipa magica traita impreuna.
Nu simteam repulsii si stanjeneli, ascunzisuri… eram noi, asa cum suntem …perfect ancorati in interiorul nostru.
Iubem fiecare particica din noi si totul era complet.
…Si asta era doar o clipa…
O clipa din viata noastra impreuna, traita intr-o lume murdara, stricata si pierduta.
Era fericirea noastra care in clipe devine eterna.
Suntem mereu ancorati in prezent dar apartinem eternitatii, caci forma noastra in doi este eterna. Fericirea ce ne leaga o regasim mereu in clipele voastre care corespund cu eternitatea noastra.
Nu suntem diferiti de restul insa traim si simtim diferit…o diferenta ce ne completeaza pentru a fi unul.