Ai mila de mine!

„Doamne, ai milă de mine” — Cea mai mare virtute

Pentru mulți, cuvintele „Doamne, ai milă de mine” par o rușine, un semn de slăbiciune.
Dar pentru Dumnezeu, ele sunt cea mai mare virtute — cea mai curată dovadă de credință.

Suntem orbi, fiecare dintre noi.
Ne învârtim în jurul propriei puteri, ne credem stăpâni pe viața noastră și totuși refuzăm să rostim acele cuvinte simple:
„Doamne, ai milă de mine.”

Ce vrei să faci tu cu viața ta?
Câte vise porți în suflet?
Câte dureri ascunzi?
Câtă suferință ții tăcută în tine?
Câtă nevoie ai, în adâncul tău, de ajutor?
Și totuși… de câte ori ai spus: „Doamne, ai milă de mine”?

Poate ai probleme în familie, la serviciu, la școală, în relații. Cauți soluții în tine și crezi că le poți rezolva singur.
Și eu am crezut asta.
Până când am văzut că nu pot.
Unele lucruri n-au găsit nici azi rezolvare — și da, doare.
Sunt clipe când sufletul plânge, dar atunci Isus mă mângâie.

Eu am o speranță.
Am pe Cineva care lucrează pentru mine, în mine și prin mine. Îl am pe Dumnezeu.

Mulți înțeleg greșit „posesia” lui Dumnezeu — ca pe o etichetă, nu ca pe o relație vie.
Dar Dumnezeu lucrează doar când și tu lucrezi.
Nu pentru că nu ar putea singur, ci pentru că te vrea parte din lucrarea Sa.

Există oameni prea mândri ca să mai vadă cât de mici sunt.
Nu privesc în sus — și tocmai de aceea, nu văd mărimea Cerului.
Dar Dumnezeu e măreț doar când tu ești umil.
Cum ai putea să vezi mărirea Lui dacă nu recunoști propria ta micime?

Privește în jur: ce ai făcut tu cu adevărat din nimic?
Până și o floare de pe marginea drumului îți vorbește:
„Eu exist pentru că am un Stăpân. El mă hrănește, El m-a creat.”

Cum vrei ca Dumnezeu să te ajute dacă tu te crezi propriul tău dumnezeu?

---

Puțini știu ce înseamnă acel moment sfânt când, îngenuncheat și neputincios, spui cu lacrimi în ochi:
„Tată, Dumnezeul meu, ai milă de mine, fiul Tău.”
E o clipă de putere, nu de slăbiciune.
E o victorie a inimii, o dovadă de dragoste și o renaștere în umilință.

Puterea în necaz vine din umilință — și umilința în fața lui Dumnezeu este cea mai mare formă de iubire.

Când ești umil, vii la Dumnezeu cu încredere deplină. Îi vorbești despre tot: despre dorințele tale, despre temerile tale, despre nevoile tale.
Și apoi taci.
Îl lași pe El să lucreze.
Rugăciunea nu e doar a cere, ci și a aștepta.

„Domnul este drept în toate căile Lui și milos în toate faptele Lui.
Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.
El împlinește dorințele celor ce se tem de El, le aude strigătul și-i scapă.
Domnul îi păzește pe toți cei ce-L iubesc și îi nimicește pe toți cei răi.
Gura mea să vestească lauda Domnului și orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci.”
(Psalmul 145)

---

Fii umil înaintea Domnului.
Vântul Lui te poate spulbera, ploaia Lui te poate inunda, iar soarele Lui te poate arde — dar toate acestea sunt iubirea Sa.
Nu te mai răzvrăti. Nu te mai crede stăpân peste viața ta, pentru că nu ești.

Răutatea și neascultarea ta încă trăiesc doar pentru că El te iubește.
Dacă n-ar fi Iubire, ai fi pulbere de mult.

Dumnezeu te așteaptă.
Grăbește-te să vii la El.
Pentru că mâine… poate fi prea târziu.

---