Despre cunoasterea mea!

De dimineata am citit anumite posturi pe diferite bloguri. Cu ce am ramas?
Omul nostru intelectual e preocupat de "cunoastere" absoluta, de sugestii cat mai "anormale", de "filosofari" de dragul de-a fi.
Acu' ceva ani (2-3) eram si eu asa, asta nu inseamna ca nu mai sunt in oarecare masura. Ideea este ca aveam un scop, sa ma formez, sa cunosc cate ceva, sa imi aleg un drum diferit de ce era in jurul meu. .
Facultatea mea interioara privea spre o realizare de sine, caci am premisa "cunoaste-te pe tine insuti"(Socrate ~ Oracolul din Delfi) mai intai de toate, ulterior sa ma raportez la ce este in jurul meu, viata plina de interogatii cu raspunsuri interogatorii.
Am citit mult si am luat putin din fiecare.
Baruch Spinoza a scris "Sufletul, cand isi da seama de neputinta sa, prin chiar aceasta se intristeaza." Simteam asta pe pielea mea dupa nopti nedormite, cercetari, eram tot trista, desi ma simteam cu cateva nivele mai sus, mai aproape de adevar, ceva lipsea cu desavarsire si continuam.
Immanuel Kant in "Critica ratiunii practice" m-a incantat prin citatul "Doua lucruri umplu sufletul cu vesnic noua si adanca admiratie si veneratie cu cat mai des si mai staruitor gandirea umana se indreapta spre ele: cerul instelat deasupra mea si legea umana in mine" (acest citat imi aduce aminte de profesoara de economie din liceu, Diana Mocanu, datorita ei l-am retinut si cautat a-l intelege). Indiferent de perceperea altora eu am privit la "cer" si la mine, m-am contopit in stele si am trait uman.
Friedrich Nietzsche, mi-a atras atentia la o dezbatere liceala "Procesul lui Socrate", stilul sau nociv pentru multi mi-a redat o parte din modul de actiune umana. "A ameliora stilul inseamna a ameliora ideea, si nimic altceva." gasesc subtil printre randuri in cartea "Amurgul idolilor". Am aplicat si invatat ca tot ce facem suntem noi, tot insa ce putem schimba este dorinta de renuntare prin incetarea practicarii. Chiar de Biserica condamna si neaga pacatul, prin asta cred ca greseste caci toti suntem nascuti pacatosi cu vicii si virtuti. Nietzsche determina nu negarea ci acceptarea prin schimbare constienta. Ca o paralela perpendiculara Biblia spune l-a fel: Indeamna sa acceptam ca suntem pacatosi insa solutia schimbarii sta in alegerea noastra, capacitatea noastra de-a distinge binele de rau. Tot Nietzsche scriea in " Asa grait-a Zarathustra" "Dar acela s-a descoperit pe sine insusi, care spune acesta este "binele" meu si "răul" meu". Iar asta concluzioneaza spusele din perspectiva mea de mai sus legat de spusele Cuvantului lui Dumnezeu.
"Dupa anumite nopti ar trebui sa ne schimbam numele, caci cu adevarat nu mai suntem aceiasi". Evolutia umana este din punct de vedere al gandirii. Din fiecare lucru invatam, peste fiecare lucru trecem, persoana de ieri este alta azi chiar daca la chip arata la fel, chiar daca caracterul este nativ. Oricand putem spune stop la durerea de ieri si trece la bucuria de azi, insa totul la nivel intelectual. Intelepciuna joaca un rol important in abandon si incercare. Numele de pacatos, slab, vinovat se poate transforma in bun. Intr-o mica masura am vazut asta in "Demiurgul cel rau" al lui Emil Cioran.
Ador acest citat "Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita." al carui autor este Soren Aabye Kierkegaard. Aici ma aflu eu acum, traiesc, ma bucur, enigmele le-am lasat altora caci stiu din rasputeri ca viata tot o enigma ramane in multe puncte de vedere. Daca este cineva care are deslusirea sa-mi zica si mie insa fara posibilitatea unei alte interogatii, caci sunt inchisa la acest capitol. Acum stiu asta "Cand citesti Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa iti spui mereu: "Vorbeste cu mine si despre mine."(Kierkegaard) pentru ca oriunde ma duc tot Dumnezeu este prezent. Acest Dumnezeu al meu este si al tau si iubesc tot ce iubeste El, pe toti. In orice vad destinatia "eu" si "tu".
Din tot ce am citit ma rezum la cat am scris pentru aceasta postare insa vreau sa inchei acest demers prin filosofii cu ajutorul lui Spinoza: "Tot ce exista se afla in Dumnezeu si nimic nu poate nici sa existe, nici sa fie conceput fara Dumnezeu."
Acesta este cel mai mare adevar al meu si daca cineva crede ca-l poate darama atunci va trebui sa ma desfiinteze ca om.

"Domnul este scaparea celui asuprit, refugiu la vreme de necaz. Cei care cunosc Numele Tau se incred in Tine. Caci Tu nu ii parasesti pe cei care te cauta, Domane!" (Psalmi 9;9-10)