Intrebari existentiale
E la fel de usor precum caderea unei frunze uscate toamna, e la fel de usor sa te increzi intr-un nou drum.
Multi vedem altceva-ul ca o pierdere, de cele mai multe ori nici nu incercam sa cautam si altceva diferit de lucrurile care ne inconjoara.
Ceea ce vreau sa zic este ca mediul inconjurator e o minune insa modul de activitate al oamenilor este josnic.
Atat de multe renasteri naturale, atat de multe intrebari fara raspuns despre ceea ce ne inconjoara insa atat de putine persoane care se bucura de ceea ce exista fara sa puna intrebari, doar sa se bucure.
Probabil e prostesc ca la fiecare rasarit de soare sa zambesti, e aiurea ca la fiecare adiere a vantului sa simti ca traiesti insa e atat de proestesc sa nu faci asta.
Oare care este rolul a tot ce ne inconjoara daca nu simtim beneficiile?
Hai sa ne imaginam ca nu mai exista soare, nu mai exista adieri, nici sunetul ploii, nici macar primii fulgi de nea. Hai sa ne imaginam ca nici primii muguri ai copacilor nu mai sunt iar florile dispar. Am fi fericiti?
Ar inceta intrebarile noastre?
Nu cred, cred ca s-ar naste mii de intrebari, poate si mai dificile. Si atunci daca tot intrebam mereu de ce nu lasam foamea de explicatii si sa ne bucuram pentru ceea ce este?
Poate asta ar parea idiotenie, dar oare este?
Care este rostul acestor mii de intrebari? Ne fac mai fericiti? Ce ne face sa credem ca avem raspunsul la orice?
Observ ca miile mele de intrebari din trecut nu au primit raspuns ci doar un nou viitor. Un viitor in care o sa incerc sa ma bucur din orice, caci lucrurile marunte compun esenta.
Nu cred ca e gresit sa cercetezi insa consider ca este important sa stii cand sa te opresti.
E bine sa cunosti, sa ajungi la anumite convingeri prin propiile forte insa trebuie sa crezi ca Ceva mai mare este.
Recunosc ca cel mai mult pe mine m-a marcat din crestinism ideea de a putea alege.
Exista un Dumnezeu care a creat totul, insa iubeste cel mai mult pe oameni. Atat de multe ne iubeste incat nu ne-a facut marionete ci ne-a lasat sa alegem, sa ne construim o viata si ca un parinte bun ne-a lasat printr-o carte pe care nici cele mai mari razboaie si nici cei mai cruzi imparati nu au reusit sa o distruga, ne-a lasat o cale spre un bine suprem. Asta mi se pare ca e definitia suprema a iubirii.
Chiar daca asta exista noi caci suntem "umani" tot cercetam si cautam. Ce? Raspunsuri care ne intuneca mai mult.
Viata este scurta si din pacate multi irosim clipe doar prin renuntare la ce avem si asta e un pacat.
Consider ca intrebarea cu bucuria ar putea fi de nedespartit si asta e o arta a fericirii.
Am avut nopti cand nu dormeam si incercam sa caut raspunsuri existentiale. Priveam apoi in jur si ma miram cum de ceilalti sunt atat de nepasatori si de nestiutori insa toate astea au fost sa fie pentru ca au fost necesare.
E superb insa ca acum accept adevarurile frumoase ca reale mult mai usor si chiar ma pot bucura cu adevarat si asta e o taina.
Intrebarile sunt importante insa asociate cu bucuria si acceptarea a ceea ce te inconjoara. Decat un raspuns pe jumatate plin de mii de alte intrebari mai bine lipsa unei intrebari si zambetul acceptarii minunilor care ne inconjoara.
And this is just a way
╬╬
Multi vedem altceva-ul ca o pierdere, de cele mai multe ori nici nu incercam sa cautam si altceva diferit de lucrurile care ne inconjoara.
Ceea ce vreau sa zic este ca mediul inconjurator e o minune insa modul de activitate al oamenilor este josnic.
Atat de multe renasteri naturale, atat de multe intrebari fara raspuns despre ceea ce ne inconjoara insa atat de putine persoane care se bucura de ceea ce exista fara sa puna intrebari, doar sa se bucure.
Probabil e prostesc ca la fiecare rasarit de soare sa zambesti, e aiurea ca la fiecare adiere a vantului sa simti ca traiesti insa e atat de proestesc sa nu faci asta.
Oare care este rolul a tot ce ne inconjoara daca nu simtim beneficiile?
Hai sa ne imaginam ca nu mai exista soare, nu mai exista adieri, nici sunetul ploii, nici macar primii fulgi de nea. Hai sa ne imaginam ca nici primii muguri ai copacilor nu mai sunt iar florile dispar. Am fi fericiti?
Ar inceta intrebarile noastre?
Nu cred, cred ca s-ar naste mii de intrebari, poate si mai dificile. Si atunci daca tot intrebam mereu de ce nu lasam foamea de explicatii si sa ne bucuram pentru ceea ce este?
Poate asta ar parea idiotenie, dar oare este?
Care este rostul acestor mii de intrebari? Ne fac mai fericiti? Ce ne face sa credem ca avem raspunsul la orice?
Observ ca miile mele de intrebari din trecut nu au primit raspuns ci doar un nou viitor. Un viitor in care o sa incerc sa ma bucur din orice, caci lucrurile marunte compun esenta.
Nu cred ca e gresit sa cercetezi insa consider ca este important sa stii cand sa te opresti.
E bine sa cunosti, sa ajungi la anumite convingeri prin propiile forte insa trebuie sa crezi ca Ceva mai mare este.
Recunosc ca cel mai mult pe mine m-a marcat din crestinism ideea de a putea alege.
Exista un Dumnezeu care a creat totul, insa iubeste cel mai mult pe oameni. Atat de multe ne iubeste incat nu ne-a facut marionete ci ne-a lasat sa alegem, sa ne construim o viata si ca un parinte bun ne-a lasat printr-o carte pe care nici cele mai mari razboaie si nici cei mai cruzi imparati nu au reusit sa o distruga, ne-a lasat o cale spre un bine suprem. Asta mi se pare ca e definitia suprema a iubirii.
Chiar daca asta exista noi caci suntem "umani" tot cercetam si cautam. Ce? Raspunsuri care ne intuneca mai mult.
Viata este scurta si din pacate multi irosim clipe doar prin renuntare la ce avem si asta e un pacat.
Consider ca intrebarea cu bucuria ar putea fi de nedespartit si asta e o arta a fericirii.
Am avut nopti cand nu dormeam si incercam sa caut raspunsuri existentiale. Priveam apoi in jur si ma miram cum de ceilalti sunt atat de nepasatori si de nestiutori insa toate astea au fost sa fie pentru ca au fost necesare.
E superb insa ca acum accept adevarurile frumoase ca reale mult mai usor si chiar ma pot bucura cu adevarat si asta e o taina.
Intrebarile sunt importante insa asociate cu bucuria si acceptarea a ceea ce te inconjoara. Decat un raspuns pe jumatate plin de mii de alte intrebari mai bine lipsa unei intrebari si zambetul acceptarii minunilor care ne inconjoara.
And this is just a way
╬╬
Comentarii
Trimiteți un comentariu