Daca ai dragoste nu ai sfarsit!
Citeam zilele trecuite in cartea "Pe marginea prapastiei" de Dr. James Dobson,un lucru sau mai bine zis o sugestie care m-a cutremurat.
Tatal autorului era pe moarte. Ultimile cuvinte adresate fiului sau au fost "Ai grija ce faci in viata asta ca sa ne intalnim Dincolo, eu te astep".
Ce mesaj!!!
Dorinta de-a revedea si de a ramane alaturi de cei dragi o vesnicie este suprema cand pierzi o parte din sufletul tau.
Ar trebui ca fiecare zi din viata ta sa ai grija sa ajungi dincolo, alaturi de cei dragi.
Ar trebui sa sfatui sa ajuti, sa indrumi sa faca la fel pe toti cei de care iti pasa.
Iar secretul consta in : daca te zbati sa ai grija mereu, te vei schimba, grija va deveni neexistenta, pentru ca tu vei fi asemenea ei, viata ta va fi diferita, scopurile tale vor fi altele, iar tinta ta va fi vesnicia, unde vei fi inconjurat de iubire si fericirea nu va cunoaste tristetea.
Din pacate nu multi primim astfel de sugestii din partea familiilor, nu multi credem si stim despre aceasta posibilitate superba. Multi consideram moartea sfarsitul, fara sa avem dovezi.
Cu aproximativ doua mii si patrusute de ani in urma, filosoful grec, Socrate indruma la nefriica de moarte.
Medita moartea ca fiind un posibil inceput, ca fiind un lucru de care nu trebuie sa ne speriem ci sa-l luam ca atare.
E ca si cum ar trebui sa te muti definitiv intr-un nou oras, unde nu stii ce te asteapta, dar e un nou inceput.
Tot Socrate spunea : Daca despre viata credem ca este un dar , de ce moartea nu ar fi la fel?
Daca nu intelegem multe lucruri din lume de ce ne plangem de moarte, cand lucrurile vazute sunt de neinteles?
Trecand de la Socrate la societatea noastra care mediteaza pentru trairea fara morala a oricarei clipe, ajungi sa te intrebi, "unde a inceput lumea sa se schimbe?"
As zice ca punctul culminant l-a constat viata lui Isus pe pamant.
Acea societate dinaintea lui Isus, care traia in intuneric dar care spera la viata dupa moarte (indifernt de inclinatiile religioase si ipostazele vietii de apoi) a ajuns astazi astazi sa nu mai creada in nimic ci doar in sine.
Isus a daramat ipostazele anterioare si a meditat la Adevar. Dupa moarte exista viata . Si el a stabilit si doua traiectorii: binele si raul, respectiv raiul si iadul.
Raiul reprezinta drumul curat, drumul care te readuce intr-o fericire fara tristete alaturi de cei dragi.
Iadul reprezinta drumul murdar, drumul care te separa definitiv de cei dragi si te duce intr-o suferinta crunta fara cale de scapare pentru vesnicie.
Majoritatea a cazut in pacat, s-a lasat prada ispitei, lucrurilor efemere si si-a propus sa uite de sansa raiului. Traieste fiecare clipa din plin scuzand prin scop orice mijloace, riscand prosteste sa fii chinuit o vesnicie pentru cativa ani nesemnificativi.
Putini sunt cei care si-au indrumat copii si le-au aratat Cuvantul lui Dumnezeu care este pentru noi toti. Putini stiu azi de aceasta sansa si ratacesc pierduti in suferinta.
Deziluzia drumului ce duce la pierzare consta in faptul ca: chiar daca traiesti dupa propiile reguli si faci ce crezi tu ca e bine pentru tine, tot suferi si nu te simti implinit, la fel cum e cu consumul de droguri, vrei din ce in ce mai mult insa nu ajungi la saturatie.
Un lucru esential care nu se stie din mesajul tatalui catre fiu este ca grija purtata aduce pace in suflet, multumire si iubire neconditionata. Acea grija aduce inca din aceasta viata, raiul.
Dar cat de ocupati suntem sa aflam la ce se refera acea grija!!!
Cat de neaccesibili suntem in cautarea binelui personal suprem si cat de accesibili suntem placerilor trecatoare si efemere!!!
Cata grija avem de trup si cat de mult uitam de motorul nostru principal : sufletul!!!
Cat timp suntem dispusi sa acordam lucrurilor care ne fac stapanii nostri si ne fac nefericiti si cat timp avem pentru a afla ce vrea Dumnezeul asta , pentru care multi si-au dat viata fericiti!!!!
Oare cat de fericiti sunt cei ce cred in ei si in deciziile lor si cat de fericiti si cata pace au avut martirii in momentul mortii?!!!!
Ce e mai placut? :
Sa suferi fara pace o viata intreaga secatuit de placeri efemere si sa sfarsesti intr-o eternitate plina de suferinta si fara cei dragi ...
sau
O viata plina de credinta, pace, speranta cu siguranta implinirii si o vesnicie plina de fericire alaturi de cei dragi?
Insa secretul vesniciei consta in urmarea Adevarului lui Isus.
Ai grija ce faci in viata asta ca dincolo sa ai pe cei iubiti langa tine.
Ii iubesti atat de mult incat sa-i vrei langa tine mereu si pe langa asta sa ai conditionata fericirea suprema si neexistenta tristetii, suferintei, teamei, durerii, fricii, etc ..?
Atunci ai grija sa ajungi unde trebuie!
Acum la final cred ca daca nu avem grija de aceasta cale, atunci nu meritam sa spunem ca iubim pe cineva!
Caci iubirea presupune pasare si iubirea lupta sa aduca fericirea!
Iubirea nu inseamna conducerea pe un drum ce aduce suferinta celor pe care ii iubesti. Asta nu e iubire.
Iubirea adevarata o vei cunoaste tot prin grija si tot pe drumul spre paradis.
Iubirea adevarata nu se termina niciodata si daca nu ai grija sa fie asa, atunci NU O MERITI !!!!
"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti , dar n-as avea dragoste , sunt o arama sunatoare sau un talger zanganitor.
Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii , si n-as avea dragoste , nu sunt nimic.
Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare este plina de bunatate; dragostea nu invidieaza; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
nu se poarta precuviincios, nu cauta folosul sau , nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
nu se bucura de neligiuire ci se bucura de adevar,
acopera totul, crede totul, spera totul, sufera totul,
Dragostea nu va pieri niciodata ..." (1 Corinteni 13:1-8)
Tatal autorului era pe moarte. Ultimile cuvinte adresate fiului sau au fost "Ai grija ce faci in viata asta ca sa ne intalnim Dincolo, eu te astep".
Ce mesaj!!!
Dorinta de-a revedea si de a ramane alaturi de cei dragi o vesnicie este suprema cand pierzi o parte din sufletul tau.
Ar trebui ca fiecare zi din viata ta sa ai grija sa ajungi dincolo, alaturi de cei dragi.
Ar trebui sa sfatui sa ajuti, sa indrumi sa faca la fel pe toti cei de care iti pasa.
Iar secretul consta in : daca te zbati sa ai grija mereu, te vei schimba, grija va deveni neexistenta, pentru ca tu vei fi asemenea ei, viata ta va fi diferita, scopurile tale vor fi altele, iar tinta ta va fi vesnicia, unde vei fi inconjurat de iubire si fericirea nu va cunoaste tristetea.
Din pacate nu multi primim astfel de sugestii din partea familiilor, nu multi credem si stim despre aceasta posibilitate superba. Multi consideram moartea sfarsitul, fara sa avem dovezi.
Cu aproximativ doua mii si patrusute de ani in urma, filosoful grec, Socrate indruma la nefriica de moarte.
Medita moartea ca fiind un posibil inceput, ca fiind un lucru de care nu trebuie sa ne speriem ci sa-l luam ca atare.
E ca si cum ar trebui sa te muti definitiv intr-un nou oras, unde nu stii ce te asteapta, dar e un nou inceput.
Tot Socrate spunea : Daca despre viata credem ca este un dar , de ce moartea nu ar fi la fel?
Daca nu intelegem multe lucruri din lume de ce ne plangem de moarte, cand lucrurile vazute sunt de neinteles?
Trecand de la Socrate la societatea noastra care mediteaza pentru trairea fara morala a oricarei clipe, ajungi sa te intrebi, "unde a inceput lumea sa se schimbe?"
As zice ca punctul culminant l-a constat viata lui Isus pe pamant.
Acea societate dinaintea lui Isus, care traia in intuneric dar care spera la viata dupa moarte (indifernt de inclinatiile religioase si ipostazele vietii de apoi) a ajuns astazi astazi sa nu mai creada in nimic ci doar in sine.
Isus a daramat ipostazele anterioare si a meditat la Adevar. Dupa moarte exista viata . Si el a stabilit si doua traiectorii: binele si raul, respectiv raiul si iadul.
Raiul reprezinta drumul curat, drumul care te readuce intr-o fericire fara tristete alaturi de cei dragi.
Iadul reprezinta drumul murdar, drumul care te separa definitiv de cei dragi si te duce intr-o suferinta crunta fara cale de scapare pentru vesnicie.
Majoritatea a cazut in pacat, s-a lasat prada ispitei, lucrurilor efemere si si-a propus sa uite de sansa raiului. Traieste fiecare clipa din plin scuzand prin scop orice mijloace, riscand prosteste sa fii chinuit o vesnicie pentru cativa ani nesemnificativi.
Putini sunt cei care si-au indrumat copii si le-au aratat Cuvantul lui Dumnezeu care este pentru noi toti. Putini stiu azi de aceasta sansa si ratacesc pierduti in suferinta.
Deziluzia drumului ce duce la pierzare consta in faptul ca: chiar daca traiesti dupa propiile reguli si faci ce crezi tu ca e bine pentru tine, tot suferi si nu te simti implinit, la fel cum e cu consumul de droguri, vrei din ce in ce mai mult insa nu ajungi la saturatie.
Un lucru esential care nu se stie din mesajul tatalui catre fiu este ca grija purtata aduce pace in suflet, multumire si iubire neconditionata. Acea grija aduce inca din aceasta viata, raiul.
Dar cat de ocupati suntem sa aflam la ce se refera acea grija!!!
Cat de neaccesibili suntem in cautarea binelui personal suprem si cat de accesibili suntem placerilor trecatoare si efemere!!!
Cata grija avem de trup si cat de mult uitam de motorul nostru principal : sufletul!!!
Cat timp suntem dispusi sa acordam lucrurilor care ne fac stapanii nostri si ne fac nefericiti si cat timp avem pentru a afla ce vrea Dumnezeul asta , pentru care multi si-au dat viata fericiti!!!!
Oare cat de fericiti sunt cei ce cred in ei si in deciziile lor si cat de fericiti si cata pace au avut martirii in momentul mortii?!!!!
Ce e mai placut? :
Sa suferi fara pace o viata intreaga secatuit de placeri efemere si sa sfarsesti intr-o eternitate plina de suferinta si fara cei dragi ...
sau
O viata plina de credinta, pace, speranta cu siguranta implinirii si o vesnicie plina de fericire alaturi de cei dragi?
Insa secretul vesniciei consta in urmarea Adevarului lui Isus.
Ai grija ce faci in viata asta ca dincolo sa ai pe cei iubiti langa tine.
Ii iubesti atat de mult incat sa-i vrei langa tine mereu si pe langa asta sa ai conditionata fericirea suprema si neexistenta tristetii, suferintei, teamei, durerii, fricii, etc ..?
Atunci ai grija sa ajungi unde trebuie!
Acum la final cred ca daca nu avem grija de aceasta cale, atunci nu meritam sa spunem ca iubim pe cineva!
Caci iubirea presupune pasare si iubirea lupta sa aduca fericirea!
Iubirea nu inseamna conducerea pe un drum ce aduce suferinta celor pe care ii iubesti. Asta nu e iubire.
Iubirea adevarata o vei cunoaste tot prin grija si tot pe drumul spre paradis.
Iubirea adevarata nu se termina niciodata si daca nu ai grija sa fie asa, atunci NU O MERITI !!!!
"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti , dar n-as avea dragoste , sunt o arama sunatoare sau un talger zanganitor.
Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii , si n-as avea dragoste , nu sunt nimic.
Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare este plina de bunatate; dragostea nu invidieaza; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
nu se poarta precuviincios, nu cauta folosul sau , nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
nu se bucura de neligiuire ci se bucura de adevar,
acopera totul, crede totul, spera totul, sufera totul,
Dragostea nu va pieri niciodata ..." (1 Corinteni 13:1-8)
iubirea e ceva fara de care nu poti fi... si daca nu ai grija de ea atunci asa cum spui tu "nu o meriti"
RăspundețiȘtergere