O scrisoare pe care nu o vei citi!

"Buna ziua pastore!
Tu nu ma cunosti, eu sunt, unul din cei mai saraci membri din adunarea ta… Eu plec inainte ca sa se termine predica, pentru ca sa nu raman stingherit in coltul holului cu fratii si surorile fericiti. Plec ca sa nu plang de singuratate vazand zambetele fericite a celor care s-au gasit unul pe altul in aceasta nor de enoriasi.

Eu nu sunt retras, nici mandru. . . Eu nu ma ascund, eu pur si simplu nu ma vad sub haina mea neagra si zdrentuita. Eu nu miros placut, eu stiu aceasta. Nu am cu ce plati factura pentru apa… si apa mi-a fost deconectata. Eu nu judec pe nimeni, eu chiar nici nu ma gandesc la aceasta… Doar de as vorbi cu tine pastore. Ti-as povesti, cat de scumpe imi sunt cuvintele pe care tu le spui, despre prietenie, despre fratietate, despre credinciosia pentru Dumnezeu si adunare… Si cat de singur ma simt in adunare… Doar daca m-as atinge de tine… Sa iti strang mana… Poate tu chiar o sa ma mustri pentru tristete si chipul indurerat… Si vei spune, bucura-te, este scris… Si iara-si zic bucurati-va…
Dar tu nu mie imi zambesti… Si nu razi cu mine… Mustri si ceri socoteala, de altfel, tot nu de la mine…
Recent a fost picnic… Dar eu nu am putut ajunge la locul intalnirii… Da si ce as fi putut eu lua cu mine, la aceasta intalnire cu oameni satui… Doar stomacul meu plat, lipit de spinare si o dorinta permanenta de a fi una cu fratii si surorile mele… Un duh, o inima…
Eu inteleg, pastore, tu ai multe responsabilitati, o adunare mare de oameni, sufletele carora tu le conduci spre vecinicie… La intelegerea lui Dumnezeu, la inalnirea infioratoare si cu tremur cu El! Am sunat la oficiul tau, de la telefon public… Am cerut intalnire cu tine, iubit frate pastor…
Dar mi s-a spus ca esti foarte ocupat… Si mi-au cerut numarul meu de telefon pentru ca sa ma sune, si chiar a scris numele si prenumele meu… Dar… Telefonul meu de mult e deconectat… Eu am rugat, se poate eu o sa sun din nou, doar spune-ti cand… Le celalalt capat al firului s-a auzit, nu stiu… sunati…
Incercarile mele de a vorbi cu fratii sau surorile, la fel nu au fost prea reusite… Eu miros urat… Si chiar incep sa arat ca un vagabond… Dar nu sunt un vagabond, eu am o adresa!!! Eu mai am un apartament… Desi mai degraba poate fi numit, patru pereti, in sensul direct al cuvantului.
Oooo… Isus stie ce zeciuiala mare mi-as dori sa dau… Eu plang incet in ungherul meu din spatele salii, cand se face chemarea la strangerea de buna voie… Doar intotdeauna in aceasta chemare se vorbeste si despre zeciuiala, dar eu nu am din ce o da…
O data am auzit despre vaduva saraca care a adus tot ce avea… Si eu, din toata inima, cu bucurie… Am dat tot ce am avut… Si… Am plecat acasa pe jos… Apoi m-am imbolnavit… In pantofi mi-a intrat apa… Mi s-au udat picioarele si am racit… Si am lipsit doua duminici la rand… Ma simteam ranit… Singur… Febra nu ma incalzea, dimpotriva ma impunea sa lupt in slabiciune de frig…
In accesele de tuse mi-am amintit de Pavel… Ma luptam in inchisoarea trupului meu… Cand mintea mi s-a intunecat… A venit El, Isus… M-a luat de mana si tacea… Ma incalzea cu ochii Lui, ochii plini de dragostea Lui nemarginita si asa si neinteleasa de oameni… El tacea… Dar de la tacerea Lui imi dadea usurare… Si eu zburam, am fost eliberat… Si-am asteptat… Am asteptat ceea ce oamenii de obicei nu asteapta… In apartamentul meu rece, gol si infundat in tacere…
Cand boala m-a parasit…. A venit durerea… Mi-am marturisit pacatul si m-am pocait, m-am pocait de o mie de ori… Cautam in mintea mea… Pentru ce?! De ce?!… Si nu gaseam… Hohoteam de plans, dar nu tare, incet… Puterile ma paraseau…
Apoi a venit El, Isus… Camera s-a luminat… El s-a apropiat si a spus in soapta…
- “Nu astepta! Nimeni nu va veni!”
- “Pentru ce?! Doamne! De ce?”
- “Pentru ca Eu te iubesc foarte mult!”
Un pic mai mult decat pe toti ceilalti… Dar nu te mandri, nu te teme… Si pocaieste-te… Acum dar… “Si iata… Eu ma pocaiesc, pentru ca am cautat intalnirea cu tine pastore. Ma pocaiesc pentru ca, cateodata privind fratii si surorile, am uitat de Tine, scumpule Isus… Ma pocaiesc pentru ca am cautat dragoste, ma pocaiesc pentru ca nu am dorit singuratatea, ma pocaiesc pentru ca m-am temut de saracie, ma pocaiesc ca am vrut recunoasterea si atentie, atentia oamenilor… Ma pocaiesc ca asa si nu am inteles nici una din predicile tale pastore…”
Ma pocaiesc, pocaiesc, pocaiesc…
Ochii mi s-au intunecat… Tusa imi apasa pieptul… Totul nu e bine… Ce am omis eu…? Doamne?!
Si dintr-o data mi-a sta mai usor… Tusa a incetat, nu mai simteam foamea… A venit El…
- “Tu ai omis un lucru important… tu nu ai observat unul la fel ca tine… el are alaturi de tine… dar tu nu l-ai vazut…”
Da…da…da… El starea si mai departe, decat mine… Eu nu l-am observat… Pe el tot nu il bagau in seama… De el tot au uitat… El tot era singur… Lacrimile au scor la iveala durerea, ura fata de mine insumi…
Un strigat mi-a izbucnit din piept intrerupt de tuse… Trupul mi s-a cutremurat… A-a-a-aaa… Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma… Unde este el, cine este el? El era ca mine… Dar eu nu l-am vazut… Ceva mi-a stat in cale… Ceva m-a impiedicat sa il vad… Noi puteam fi impreuna… Noi avea sa ne intelegem unul pe altul… Noi puteam sa ne rugam si sa credem impreuna… Sa invatam sa avem incredere… Si iar a venit El, Isus…
- “Tu esti iertat… Acel, pe care tu nu l-ai observat, Acela, care la fel era singur, acum e cu tine, pentru totdeauna… Si tu esti cu El…”
Iertat… Usurare… Respiratie… Frisoanele m-au lasat… Ceva… ciudat… Neobisnuit…
Camera a devenit asa nereala… Hainele… s-au mutat departe de corp… Mintea mi-a devenit clara… Gandurile au devenit simple si clare… Nici tristete… Nici frustrare… Nici singuratate… Totul in toate… Parte din tot… Si nimic… Foarte straniu… Isus a stat in mijlocul camerei… “Ei bine… A venit timpul tau… Hai sa mergem.”
Cuvintele Lui sunau ca… Fosnetul frunzelor… Nu… Ca murmurul raului… Nu, nu… Ca vuietul vantului… Nu… Asta e… Asta e viata… Cuvintele Lui erau vii… Si era insusi viata…
Si atunci mi-ai adus aminte… Acela, al doilea… pe cine au uitat…? …Isus m-a luat de mana…
- “Acela am fost Eu!”
…Ei bine… tu niciodata nu vei citi acest mesaj pastore… si niciodata nu ma vei mai vedea… pentru ca eu o sa fiu Acolo altfel… tu nu ma vei recunoaste… atat de mult as vrea sa iti spune tie… cat de neinteleasa e aceasta dragoste… Dragostea lui Cristos… Iata eu vin… El ma tine de mana… si eu nici acum nu am iteles, de ce El ne iubeste atat de mult… Adio, scump frate, draga pastore!"