Epava din larguri

Un rosu rasarit devine asfintit trist
iar o epava pustie reda linistite ganduri
lipsite de renuntari, intamplarile lovesc si uita
ca barca uda a diminetii devine uitata in noapte
e anevoios drumul placut de la apus in miaza-zi
dar costiugul ideii de sine anunta epave sperante
sunt urlete ce vor viata si pier la atingeri iubite
e trist pe vapor cu doi pescarusi in nestire.

si spera un prost din tine la viata
si trage cu unghiile atentia renuntata din rest
dar e scrum plin de ideea de sine
se pierde uniunea si e lepada uda pe marea agitata
cand va incepe ideea de doi , va pierde din lacrimi
singuratatea epavei mereu primitoare va-ndobitoci
si gandul naprasnic al ancorei in valuri straine
va stinge si va da viata la soarele celor doi.