Marturie despre Dumnezeu!
In stil Ion Creanga, tin sa spun ca nu stiu cum sunt altii dar eu chiar vreau sa vorbesc despre Dumnezeu.
Dumnezeu ne vorbeste tot timpul si orice lucru care e "cel mai rau" are cea mai mare bunatate in el. Insa putini sunt cei care au ochii deschisi si inimile curate sa vada lucrul acesta. Pe langa asta nu e nevoie de mari demonstratii din partea cuiva pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu. Daca in tine cauti bunatatea, adevarul si lumina sunt suficiente cateva cuvinte sau o intamplare mica ca sa iubesti pe Dumnezeu. Si daca ajungi la stadiul asta, atunci poti face asa cum spunea filosoful Sf. Augustin "Iubeste-l pe Dumnezeu si fa ce vrei!". Daca iubesti pe Dumnezeu tot ce vei face va fi bine.
Mereu am avut o parte "umana" in mine si am primit mult prea multe reprosuri de la cei mai apropiati oameni din viata mea, mereu auzeam "Esti prea buna, fii si tu mai rea, mai hoata, profita". Am incercat sa fiu si asa si durea. Pe langa asta nu eram deloc multumita si nici fericita. Inainte de Craciun m-am regasit. De atunci sunt multe lucruri bizare , rele le-as zice care se intampla. Sunt mici aceste lucruri dar parca sunt mai mari decat orice altceva. Asta pentru ca pe langa Dumnezeu exista si Diavol, care isi "baga codita".
Dar toate astea ma fac fericita, fericita pentru ca mereu ies din ele cu zambetul pe buze si "ciudatenia" intamplarilor devine bucurie. Ciudat nu? Insa este foarte adevarat. Si toate aceste lucruri sunt scrise in Biblie. Carte pe care o citesc si descopar in ea tot ce ne inconjoara.
De cand am decis sa fiu asa cum trebuie, am vazut si multe lucruri altfel... cel putin la ortodoxism, pentru ca sunt ortodoxa si asa m-am nascut, sau cel putin asa au decis parintii mei.
Si totul incepe cu "preotii". DA PREOTII! Cei carora le pupam mainile si poalele. Cei care vor mese fruntase si stau in capul mesei la praznice si alte ceremonii. Cei care ca sa vorbeasca de Dumnezeu cer pomenii, cer bani. Cei care cer bani sa vina sa-ti vesteasca Nasterea lui Isus su Boboteaza. Cei care ne pun sa pupam icoane. Cei care l-au vandut si rastignit pe Isus si Preotul caruia i-am cerut la 18 ani sa imi imprumute o Biblie sa citesc si mi-a zis "Nu, esti prea mica pentru asta, ai nevoie de alte carti". (Oare ce altceva ar zice adevarul mai bine decat "cuvantul lui Dumnezeu"? Si oare nu ei, preotii mai spun cateodata ca "cei care au ochi sa vada si cei care au urechi sa auda"? Oare nu Dumnezeu a pus in noi puterea de-a deslusi? Oare exista o varsta pentru asta? Daca da, unde scrie asta si cine poate dovedi asta?)
In Biblie am gasit acest citat:
"Paziti-va de carturari, carora le place sa se plimbe in haine lungi si sa le faca lumea plecaciuni prin piete; ei umbla dupa scaunele dintaii in sinagogi si dupa locurile dintai la ospete; si casele vaduvelor le mananca, in timp ce, de ochii lumii fac rugaciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osanda".(Luca 20/46 cu 47)
Toate acestea le regasesc in preotii de azi! Acestia vin si ne cer sa le pupam mainile sa facem plecaciuni in fata lor si sa pupam icoanele. De ce? Oare nu ne mantuie Dumnezeu daca avem sufletul curat? Oare Dumnezeu asta vrea, sa pupam icoanele pline de urmele a mii de buze? Ce simtim daca facem asta? Oare nu ei stau in capul meselor la praznice? Oare nu ei te jupoaie de bani la fiecare sarbatioare crestina, care ar trebui sa fie o mare bucurie, nu o mare risipa?
Putini sunt cei care de curiozitate au deschis Biblia. Acolo avem mii de explicatii si totul e scris la timpul prezent.(mai ales in Noul Testament) Cum am putea sa credem savantii care vin cu tot felul de explicatii incomplete cand in Cuvantul lui Dumnezeu gasim tot ce vrem sa stim? E bine sa cercetezi insa fiecare cercetare te duce la o mai mare dilema. E bine sa cercetezi insa cu limite si pentru suflet, nu pentru demonstratii stintifice. Stiinta cred ca ar trebui sa aiba alta destinatie, sa ne ajute sa avem grija de ceea ce exista.
Cine dintre noi daca ajuta pe cineva nu se simte bine? Oare nu lucrurile bune aduc fericire?
Cine poate spune ca in sine e fericit facand lucruri rele?
Toate aceste lucruri rele aduc mereu alte nemultumiri.
Traim zilele de apoi, zile in care multi nu-si mai bat capul in al afla pe Dumnezeu, zile in care e o lupta continua in noi si cu ceilalti, zile cand suntem in plin razboi.
Oare care razboi e mai dureros? Cel in care mor imediat mii de oameni sau cel in care ai sufletul trist, esti plin de suparari si ura, zile in care parintii isi alunga si despretuiesc copii, zile in care copiii nu dau o gura de apa celui care l-a crescut? Care e cel mai crud razoi? Cel cu arme sau cel al sufletelor ratacite, planse si mereu in desfranari triste?
Daca ar incepe toti sa citeasca din Biblie si sa VREA sa fie cu adevarat fericiti, daca ar vrea sa acorde o sansa si la ceea ce spune si aud ca vrea Dumnezeu, multi se vor salva din "razboi".
Cand se intampla asta, durerea e ca si cum nu a fost!
Dumnezeu ne vorbeste tot timpul si orice lucru care e "cel mai rau" are cea mai mare bunatate in el. Insa putini sunt cei care au ochii deschisi si inimile curate sa vada lucrul acesta. Pe langa asta nu e nevoie de mari demonstratii din partea cuiva pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu. Daca in tine cauti bunatatea, adevarul si lumina sunt suficiente cateva cuvinte sau o intamplare mica ca sa iubesti pe Dumnezeu. Si daca ajungi la stadiul asta, atunci poti face asa cum spunea filosoful Sf. Augustin "Iubeste-l pe Dumnezeu si fa ce vrei!". Daca iubesti pe Dumnezeu tot ce vei face va fi bine.
Mereu am avut o parte "umana" in mine si am primit mult prea multe reprosuri de la cei mai apropiati oameni din viata mea, mereu auzeam "Esti prea buna, fii si tu mai rea, mai hoata, profita". Am incercat sa fiu si asa si durea. Pe langa asta nu eram deloc multumita si nici fericita. Inainte de Craciun m-am regasit. De atunci sunt multe lucruri bizare , rele le-as zice care se intampla. Sunt mici aceste lucruri dar parca sunt mai mari decat orice altceva. Asta pentru ca pe langa Dumnezeu exista si Diavol, care isi "baga codita".
Dar toate astea ma fac fericita, fericita pentru ca mereu ies din ele cu zambetul pe buze si "ciudatenia" intamplarilor devine bucurie. Ciudat nu? Insa este foarte adevarat. Si toate aceste lucruri sunt scrise in Biblie. Carte pe care o citesc si descopar in ea tot ce ne inconjoara.
De cand am decis sa fiu asa cum trebuie, am vazut si multe lucruri altfel... cel putin la ortodoxism, pentru ca sunt ortodoxa si asa m-am nascut, sau cel putin asa au decis parintii mei.
Si totul incepe cu "preotii". DA PREOTII! Cei carora le pupam mainile si poalele. Cei care vor mese fruntase si stau in capul mesei la praznice si alte ceremonii. Cei care ca sa vorbeasca de Dumnezeu cer pomenii, cer bani. Cei care cer bani sa vina sa-ti vesteasca Nasterea lui Isus su Boboteaza. Cei care ne pun sa pupam icoane. Cei care l-au vandut si rastignit pe Isus si Preotul caruia i-am cerut la 18 ani sa imi imprumute o Biblie sa citesc si mi-a zis "Nu, esti prea mica pentru asta, ai nevoie de alte carti". (Oare ce altceva ar zice adevarul mai bine decat "cuvantul lui Dumnezeu"? Si oare nu ei, preotii mai spun cateodata ca "cei care au ochi sa vada si cei care au urechi sa auda"? Oare nu Dumnezeu a pus in noi puterea de-a deslusi? Oare exista o varsta pentru asta? Daca da, unde scrie asta si cine poate dovedi asta?)
In Biblie am gasit acest citat:
"Paziti-va de carturari, carora le place sa se plimbe in haine lungi si sa le faca lumea plecaciuni prin piete; ei umbla dupa scaunele dintaii in sinagogi si dupa locurile dintai la ospete; si casele vaduvelor le mananca, in timp ce, de ochii lumii fac rugaciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osanda".(Luca 20/46 cu 47)
Toate acestea le regasesc in preotii de azi! Acestia vin si ne cer sa le pupam mainile sa facem plecaciuni in fata lor si sa pupam icoanele. De ce? Oare nu ne mantuie Dumnezeu daca avem sufletul curat? Oare Dumnezeu asta vrea, sa pupam icoanele pline de urmele a mii de buze? Ce simtim daca facem asta? Oare nu ei stau in capul meselor la praznice? Oare nu ei te jupoaie de bani la fiecare sarbatioare crestina, care ar trebui sa fie o mare bucurie, nu o mare risipa?
Putini sunt cei care de curiozitate au deschis Biblia. Acolo avem mii de explicatii si totul e scris la timpul prezent.(mai ales in Noul Testament) Cum am putea sa credem savantii care vin cu tot felul de explicatii incomplete cand in Cuvantul lui Dumnezeu gasim tot ce vrem sa stim? E bine sa cercetezi insa fiecare cercetare te duce la o mai mare dilema. E bine sa cercetezi insa cu limite si pentru suflet, nu pentru demonstratii stintifice. Stiinta cred ca ar trebui sa aiba alta destinatie, sa ne ajute sa avem grija de ceea ce exista.
Cine dintre noi daca ajuta pe cineva nu se simte bine? Oare nu lucrurile bune aduc fericire?
Cine poate spune ca in sine e fericit facand lucruri rele?
Toate aceste lucruri rele aduc mereu alte nemultumiri.
Traim zilele de apoi, zile in care multi nu-si mai bat capul in al afla pe Dumnezeu, zile in care e o lupta continua in noi si cu ceilalti, zile cand suntem in plin razboi.
Oare care razboi e mai dureros? Cel in care mor imediat mii de oameni sau cel in care ai sufletul trist, esti plin de suparari si ura, zile in care parintii isi alunga si despretuiesc copii, zile in care copiii nu dau o gura de apa celui care l-a crescut? Care e cel mai crud razoi? Cel cu arme sau cel al sufletelor ratacite, planse si mereu in desfranari triste?
Daca ar incepe toti sa citeasca din Biblie si sa VREA sa fie cu adevarat fericiti, daca ar vrea sa acorde o sansa si la ceea ce spune si aud ca vrea Dumnezeu, multi se vor salva din "razboi".
Cand se intampla asta, durerea e ca si cum nu a fost!
foarte frumos si foarte adevarat.
RăspundețiȘtergereinsa e cam greu azi sa mai fim buni!
Ionut
imi place :P :X:X:X:X:X:X:X
RăspundețiȘtergereDin pacate nu multi oameni gandesc asa si, si eu am aceiasi parere despre preoti desi sunt ortodox :D
RăspundețiȘtergere