"Nu" {re}aduce "Da" prin lacrimi

E un inceput ce vrea si un sfarsit, e o durere ce vrea si sfarsit ..
Insa daca vorbim de timp " al tau" nu ramane decat soapte ... si inainte sa dormi cauti o stea si-i vorbesti, dorindu-ti sa fie acea fiinta care nu mai este...

O zi cu raze , pe perete un ceas ce ticaie si diferite obiecte fara cusur... totul este tulburat de un zgomot ... tresar
Mii de pereti zgomotosi si o lumina spre care alerg sa o pastrez...
un suflet nou , in bratele altor doua suflete ce azi renasc... dar ... trec pe langa ele, nu sunt pentru mine .
O batranica alaturi de o fetita ies dintr-o incapere spre iesire ... acolo e soarele prafuit cu oxigen prin frunze .
Simt ca ma pierd si picioarele nu mai sunt aici... doare mirosul spitalului , imi opreste cate putin din viata ...simt cum ma ating lacrimi straine "imi pare rau dar dumnezeu a luat-o"...
ma simt fara nimic, plang ... dar sunt in acea lume spre care alergam ...
doua maini atat de calde ...(cat le doresc)... vin spre mine , incerc sa le ating, nu ajung ...
De ce plecii?
le simt pe mine, dar nu le pot atinge ... sa le invelesc in mine .
deschid ochii ... chipuri cunoscute ma ating ....ahh cat urasc asta!!!atat de reci sunt mainile lor. Incerc sa alerg spre usa din fata mea ... ma impiedic dar reusesc sa o deschid .
Pot pasi din nou .. alerg .. dar acolo ... pe patul alb ... ce s-a intamplat?
Linistea din fata mea ma omoara....
cu mainile mangai si nu simt decat carne rece...
ahh ... vreau caldura... caut acei ochi zambitori si ocrotitori de ieri... sunt acoperiti de pleoape reci si vinete, pulsul inimii care imi batea in urechi nu se mai aude ... era o liniste surzitoare ...
acel corpt rece din fata mea ...atat de "al meu" nu mai e "al meu" ...acum e un obiect fara nimic ...gol fara mine...
Am pierdut.
zile pe care nu le pot descrie , zile in care toti anii au aparut in fata mea ....
zile pline de oameni straini ce incecau sa se apropie de mine ...dar erau oameni goi fara nimic in ei...niste straini de vorbele mele ...
zile in care incercam sa ating corpul "meu" care acum era rece dorindu-mi sa ii pot da din nou suflu
zile in care am ramas si fara umbra a ce era odata ...
au trecut ...acum? sunt doar clipe ce trec ... clipe in care ma simt goala...
... doar bantuita in mine de umbre ale amintirii trecutului ...
cat mi-as dori sa pot atinge din nou acel chip batran, batut de atatia ani, acele maini aspre dar atat de clade si primitoare
cat as vrea sa pot pune timpul la zid , sa-mi reiau zambetul adevarat ... caldura.
e lumina, miscare, nebunie, oameni, dar ma simt atat de singura....
Incerc sa traiesc cuvintele din gura sfatuitoare care s-a risipit in cenusa zilelor ..." viata merge inainte si trebuie sa fii fericita", i-am promis atunci ca asta voi face, dar e foarte greu, inca mai simt gustul spitalului ... unde cuvintele ei au dat culoare .... si sens la tot.
Ahh daca as fi putut fura acea viata si plecat departe
cat regret acum clipele pierdute fara sens doar cu sperante desarte ... prin salutari reci cu brate inghetate si buze uscate , departe de ceea ce aveam atunci si acum nu mai am...
Acele vorbe de care am nevoie in prezent ...ahh...
" fericirea mamaie nu sta in mii de oameni, nici in mii de incercari ... fericirea e intr-un singur om ...alaturi de care faci un singur foc pentru a va apara de ger... dar pana atunci ai grija, viata iti ofera multe usi, deschide si ramai acolo unde gasesti iubire, siguranta, incredere si Dumnezeu. Sa nu ramai in usa care te murdareste si pe tine, care dincolo de vopsea te inseala, acolo unde Dumnezeu nu este, caci El nu inseala sufletele care iubesc. Fugi de asta si uita, pastreaza-ti ochii sufletului buni si deschisi pentru adevarata iubire. Acolo nu poti gasi echilibru, mizeria nu e solutia. Cauta sufletul in care Dumnezeu isi are salas si nu e murdar de trecut si oameni rai, gaseste-l fata mea si ai grija de "el", acel "el" e al tau... Construiti casa bunatatii si iubirii pentru voi cu Dumnezeu deasupra voastra zambind cu voi. Nu uita restul trece!"
Acum inteleg si simt vorbele ei mai bine ca niciodata.
Ah cat mi-as dori sa fii langa mine, sa ma opresti atunci cand gresesc, sa ma primesti in bratele tale fara sa ma certii ... doar sa-mi zici " o sa fie bine, eu sunt aici"
ce dor imi este de tine....
Ciudat... acum, cred ca tot ce conteaza sunt acele clipe in care uitam de tot si ma simteam in siguranta... cu cineva mereu alaturi ...
Certuri? Lacrimi?
Nu mai contau , conta doar ceea ce aveam, aceel ceva la care oricand ma intorceam primeam iubire.
Stiu ca ai vrea sa zambesc in fiecare zi , sa nu urasc... sa fiu cum m-ai invatat...cu Dumnezeu in suflet.
Asta ramane dorinta ta "mamaica mea": sa fiu fericita!
Iar pentru asta vreau ca lacrimile mele sa fie de fericire atunci cand in locul in care te-am atins pentru ultima data ... eu voi zice "da".