mama ideii de dorinta!

iubita...
e a memei petala vesteda ce cadea lin prin stropii uzi ai diminetii...
tipa sentimentele si urla undele sa simti
dar mama ideilor inselate erau in eter ...doar ere
au trecut nopti, zile poate ani, mama asfintitului se regasea dimineata in noi rasarituri
prin haosul timpului social trecea un fir de lacrima calda ce cauta colapsul incetarii disperarii...
alerga mama in brate cu fiul iubirii si fulgii albi ii lovea fata plina de durere ...
cerul! cerul!
acolo indindeau mainile si strigauuu
"te iubesc! ma auziii?? te iubesc!!!!!"
insa infinitul limitat pana la limpezimea cerului pamant era patat, ingreunat si muta imperfectiunile neputintei omenesti ..
durerea curgea stropi si chema trairi ...
"aluneca-mi durerea si lasa-mi inima goala timpule!!"

vantul stergea fata aspra de cristale sfaramate ...
"trec de tot si ajung la tine! ajuta-ma Tu! ... am inima bucati de viata netraita ce putrezeste asteptand un strop de ploaie sa fie fericita!"