transpuneri





[dintr-o alta perspectiva]

Ma intreb de ce ma intreb ce e viata, cand de fapt ma doare altceva. Poate pentru ca totul are un inceput, un sfarsit, totul se rezuma la viata si ceea ce reprezinta ea.
Nu stiu!
Privesc in mine si stiu atat: sunt dezamagita, de mine de tine, de tot. Am crezut, cred, la fel ca tine si asta ma doare. Ce ar trebui sa fac???? solutie? asta vrem cu totii...dar nu gasim, pentru ca poate suntem lasi, sunt lasa, nu pot sa arat cum sunt, nu am puterea ca sa ma cunosti cand ma vezi,
dar... am ceva, iti pot explica cum sunt, iti pot vinde niste idei , dar, ramane ca tu sa ai rabdare, sa vrei sa ma cunosti, sa descoperi in ciudatenia primei vederi... minunatul din mine.
Ce e viata? o poti cunoaste? cred ca nu...daca tu care ma poti atinge ... simti... vedea si intreba, cum as putea eu sa raspund despre ceva ce nu vad si nu am puterea sa definesc ?
e ca si cum stiu ca tu esti, cred ca esti, dar nu te vad. dar, te vad si nu mie de ajuns sa te cunosc sa stiu ca tu esti.
viata?
poate asta e, poate esti tu, vrei sa ma faci sa te descopar, dar tu nu ma lasi, nu vrei asta desi ai putea.
pe tine te pot certa, viata nu o pot certa. de ce?
... ca ei nu-i pot da o palma ca ma minte, ca pe ea nu o pot privi in ochi plangand sa-i zic ma doare ... termina!
ma intreb acum de ce nu pot alege eu? de ce sa fiu aleasa? de ce nu pot zice asta vreau si sa am? de ce? asta ma doare...si ma face sa plang ca un copil mic care nu intelege ce e in jurul sau, de fapt, asta sunt!... un copil in alta lume. sunt copilul fraged in lumea nemiloasa si rea care nu ma intelege, nu ma ajuta, nu-mi ofera ce vreau si ripostez.
da! sunt un copil. trist ca tu nu ma vezi, pacat ca nu vrei sa atingi puritatea din mine, gresesti ca nu ma faci copilul tau, te-as face fercit, un om fericit!
zambesc, ma joc si iubesc, pot face de toate, te pot face sa te simti plutind alaturi de mine, dar din nou, nu ma lasi, tu ma faci sa plang, sa sufar si asta ma doare, ma face vulnerabila, ma face sa plang, sa fac botic si sa te vreau mai tare.
stii????ma simt ca un copil in pantec care urmeaza sa fie omorat de un bisturiu. simt bataiile dureriii, simt cum cutitul se apropie de mine... si tu, nu faci nimik, ma lasi sa mor sau nici nu-ti pasa. odata nu erai asa, m-ai iubit, m-ai conceput, m-ai descoperit, mi-ai dat viata. Acum ma omori fara sa te gandesti. de ce?????
eu am crezut ca tu, mi-ai dat viata, si mi-as dori macar sa ma ajuti sa fac primii pasi cu tine de mana , nu sa scapi de mine. eu nu stiam cum vei fi, dar te-as fi iubit, as fi incercat si asta, pentru TOT, pentru faptul ca m-ai ajutat sa fiu. si eu te-am facut fericit, asteptai sa ma vezi, sa fiu langa tine, acum de ce ma scoti din tine cu cutitul?
nu am gresit in TOT, dar asa e viata! te omoara de foarte multe ori iar la sfarsit te intreba, ce e moartea ? dar tu ai murit de atatea ori. acum vrei sa fii viu sa te feresti de moartea, prin care ai trecut si simtit de atatea ori.
ce e viata???? moartea in fiecare dezamagire.... in fiecare lacrima trista ... in fiecare bisturiu....


[2007]

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare