un "interviu cu ingerul" !

* era atat de alb ingerul si imi spunea ca visez, as fi vrut atunci sa-i ating aripile
~ de ce suntem asa, mi-a zis ca suntem cum vrem noi ... de ce pe mine era o nemultumire a acelui adevar rostit de EL?
~ iti mangai fata e plina de vant praf si uda ... de ce nu mergi pe sus ? jos te murdaresti
~ e necesar sau captivant pe aici e un fel de forta care te atrage sa fii aici ... jos
~ durerea ta e mai puternica in mine, trebuie sa inveti sa zambesti ... asta imi opreste undele de apa cu sange
~ dezamagirile sunt acoperite de minciuni ascunse de o falsitate din adancurile unui abis fara aer ... cum sa ofer suras?
~ asculta cum linistea te umple de o muzica necantata si cum prin tine e ceva ce simti ca e adevar!
~ de ce sunt atatea intrebari si de ce viata este viata atunci cand nu te poti misca din ceea ce esti?
~ pai ... nu e nevoie de raspunsuri .. in dificultate gasesti esenta si frumosul il gasesti in mici defecte ale naturii si ale omului
~ vezi ... praful asta care m-a murdarit ma incalzeste, iar apa de pe fata zambeste pentru ca ... uite acolo e un curcubeu! l-am mai vazut pe cer! acum il vad ... in mine ... aproape... il pot atinge!
~ intinde mana si ia curcubeul in tine, asa viata ta va fi in echilibru, soare si ploaie ... o mare de culori invaluite prin firul tau!!!!
* aripile sale erau lipite acum de spatele meu si cu EL in mine mangaiam pleoapele obosite de vremuri ...
ERA CU MINE ... SINGURA NU AM FOST NICIODATA!