SUNT DOAR UN OM!

Inexplicabil, ma regasesc in maine.
Prezentul devine trecut, umbrit de amintiri…
Mi-e dor de diminetile lui septembrie, de frunzele ce se pierd toamna tarziu, in intunericul noptii…

O banca canta un sunet ce poarta cu ea muzica pierduta in tacere, un zumzet al diminetii.
Am respirat praful frunzelor ce danseaza in vant, usor, spre pamantul rece! E viata! E aer! E clipa!

Mi-e dor de plimbarile in ruginii, de ecourile pierdute pe alei ce duc in scorburi adanci ale iubirii…
Din nou ma simt copil, cutreierand amintiri, jucand printre lacrimi un strigat al bucuriei!

Dar am invatat sa trec, sa las, sa primesc un NOU!
In curand, voi imbratisa dimineti de noiembrie si un brumar al caldurii ascunse sub soarele siret!

Ma iau de mana cu timpul si-l conduc in mine!
Cine e mai bun sa invinga?

Esenta.
Sunt doar un om.