Printre frunze ruginii!

Iubesc diminetile colorate de toamna in care zambetul tresare dintr-un lung somn si incepe a trai prin frunzele cuibarite in aierul proaspat al diminetii.
Strada din parc e plina de nuantele curcubeului tomnatic. Pe o banca imbatranita un copil striga spre bunica lui"uite buni, uite cum merg pe banca!" Bunica cu zambetul in mijlocul obrajilor ii zice "ai grija sa nu cazi!"
Ai grija...
E atat de trist ca dorinta de reusita ne este stopata de atatea ori de griji. Am ajuns prea plini de ele. Am uitat sa incurajam la reusita.
In drumul meu doi politisti fumau si isi aruncau resturile tigarii pe jos iar in apropiere niste copilasi se jucau cu masinutele pe jos. Au si ei grija de acele vieti incepatoare care se bucura de natura?
Dar printre sopapte se auzi chemarile unei inimi ce iubea totul. O frunza isi gasi cuibul in palma mea si un strop pe ploaie se legana in mijlocul ei. Ce contau imperfectiunile in marea natura ce inca iti arata splendoarea in fiecare zi!?
Poate ca multe nu sunt cum ar trebui sa fie insa aveam in jurul nostru atatea motive de bucurie...hai sa privim la frunze, la pomi, la pasari, la flori, la cer, la soare, la nori, la ploaie, la viata care isi face loc oriunde!!!
Sa privim la zambetul firav al copiilor mici...ei se bucura de orice!
Sa nu uitam sa fim copii!
ps:Nepotica mea scumpa:X:*

cu taticul ei ne face cu manuta!