Am scris trairi!

… Ating cu buzele pielea de pe umărul tău… Mirosul unei flori găsite dimineața pe pernă ta taie răsuflarea, spulberând imperfecțiunea, putreziciunea și urâțenia. 

Aberez așa cum neuronii deliră un gând despre noi. Ating perna moale, încărcată cu răsuflarea ta, și mă simt vulnerabilă. 

Atingerea este tot ce simt pe pielea mea. Mângâindu-ți trupul, mă răsfăț cu parfumul tău de bărbat și noaptea mă săruți cu un alb întins în neant.

 În cearșafuri bate un vânt cald, răcoros și fierbinte, peste un trup ce atinge idealul de ființă. 

Brațele încrucișate tresar în pereții surzi, care scot sunete plăcute de mirosul cântecului din noi… 

Văd în ceață și mă simt protejată, țin în brațe un corp… un suflet… un om… un bărbat… bărbatul meu, acela ce are mâna peste umerii mei goi și care își ține buzele peste părul meu risipit, peste el și peste perna albă… 

 Încerc să văd… un zâmbet plin… îmi încălzește ochii încă adormiți… îi răspund cu buzele… O depășire a vorbelor a pus punct încercărilor… 

Știi… Iubitule, am scris… imagini nerostite… cu mâini desprinse. .