Vocea sufletului tau

Zilele în care visa, iar muzica plutea în jurul ei, s-au dus…
Un drum plin de vise părea uitat, dar printre nori, printre oameni, o voce nu tăcea niciodată. În cele mai îndepărtate clipe, ea o auzea.

Visele păreau imposibile, însă putea visa mereu, pentru că acea voce cânta.

Avea o cale frumoasă, însorită, însă era ceva… un sentiment ciudat, pe care îl trăia cu ochii închiși.

Aici, în sufletul ei, trăia viața — fenomenul plăcut al muzicii. Vibrau undele în corp, iar sufletul contempla o alură de iasomie, ce o purta deasupra a tot ce exista.

I se cerea tot ce era uman, tot ce Dumnezeu iubea la ea. La rândul ei, dorea la fel… însă vocea… acea voce o schimba. O făcea să se oprească puțin și să viseze.

Sunetul pătrundea în cele mai mici cămăruțe ale sufletului, iar fericirea și durerea deveneau una – un sentiment ciudat și plăcut.

Peste glasuri, sunete și imagini, se ridica mereu acea voce, acompaniată de sunete îngerești.

Muzica sufletului ei era un tărâm în care acea voce răsuna precum trâmbițele, arătându-i că încă există și că trebuie să continue. Visele ei nu erau imposibile. Acea voce o făcea să plângă, simțind iubire.

Muzica era hrana sufletului ei, iar Dumnezeu îi amintea că, în imposibil, acea voce care o ajută mereu încă există.

Muzica este mai profundă decât o simplă ascultare, decât o melodie plăcută, decât un sunet frumos sau o voce bună. Muzica e profundă prin mesajul transmis sufletului, prin voce și sunet, prin trăire.

Pearls of summer - Bentu de Soli (Laurentiu Duta)