Primavara lui!

era atat de inuneric si vantul chema lacrimi prin varteje de zapezi ... iar umbra cadea si striga soare.
era pace insa in "el" vuia prapastia ... groapa plina de ganduri sumbre ...
treceau clipe usturate de noroi amar ce aduceau cristale umezi acoperind urmele cuvintelor frumoase
ciocane ce defineau destine mici, prin venele uscate de sange strigau si cautau atingeri
printre crengi lumini plapande dispareau si chemau intunericul ...era groaznic
totul era acoperit in tacere...dorinta si nimic
insa totul ... sfarsea... devena mai crud...mai rece si mai cald ...
il durea acoperirea era prea multa lumina...asa cum nu a fost niciodata....
mana rece si placuta disparea si primea mangaieri calde...pline de oxigen ...
simtea cum incepe iar... incepe sa fie ... simtea cum iubeste acea noua atingere....
era unica...placuta...frumoasa... era o noua viata .. asa cum nu a fost niciodata
si speranta a inceput sa traiasca ...
acum avea puterea sa stea "sus", credea in asta si iubea tot ...
se incalzea cu ea alaturi si imprastia placute clipe de mireasma
Era fericit , ea il iubea, el o iubea... era o noua viata ...
uita greutatea rece care ii smulsese vena vietii ...
si deveni iubirea ei ... iubirea exista doar intre ei doi
primavara si ghiocelul straluceau a viata ...a un nou inceput.