Omul ce a uitat!

S-a trezit intr-o dimineata si a realizat...A UITAT!
Totul era murdar, rufele aruncate si frigiderul gol! Era trist, il durea...
S-a asezat pe canapeaua din fata televizorului si
privi inapoi...atunci ....
A uitat sa zica buna dimineata ...
A uitat sa zambeasca ...
A uitat sa-i aprecieze zambetul ...
A uitat sa-i aprecieze prezenta langa el ...
A uitat sa-i vorbeasca cu caldura...
A uitat ca ea nu i-a gresit cu nimic...
A uitat ca i-a fost alaturi mereu si nu a vazut-o si ea a tacut ...
A uitat ca ii curgeau lacimi de durere cand se descarca pentru greselile altora pe ea ...
A uitat cand i-a zambit iar si iar desi durerea ei era mai mare si mai mare ...
A uitat ca avea grija de el ...
A uitat cand ea devenise femeia lui ...
A uitat de ea cand lacrimile ei au zis "nu".
A uitat ca timpul e dusmanul sau ...
A uitat ca omul e mai de pret decat banul ...
A uitat sa ofere o floare si sa zica multumesc ...
A uitat sa ierte ...
A uitat sa se implice in viata sa ...
A uitat cum e sa vii acasa pentru ca cineva te asteapta ...
A uitat sa simta dorul ...
A uitat ce inseamna singuratatea ...
A uitat ca lucrurile bune pentru suflet trebuie sa-i fie in preajma ...
A uitat ca lucrurile pamantesti sunt trecatoare ...
A uitat sa renunte la el pentru celalat ...
A uitat sa renunte la orgolii ...
A uitat sa uite trecutul trist si sa priveasca la ce are alaturi ...
A uitat sa aprecieze bunatatea ...
A uitat sa zica ce simte ...
A uitat sa ofere importanta celor din jurul sau ...
A uitat ca vorbele ascunse nu le stie nimeni ...
A uitat ca Dumnezeu e mare ...
A uitat ca el trebuie sa fie ca El...
A uitat ca Dumnezeu nu il vrea singur ...
A uitat ca oamenii din viata lui trebuie cercetati , pastrati sau alungati ...
A uitat sentimentul de apartenenta ...
A uitat sa fie om, desi traieste inca aici ...
A uitat ca fericirea e in zambetul unui copil ...

A uitat ca si el e un copil ...
A uitat sa renunte la lume...
A uitat sa aprecieze ceea ce are ...
A uitat sa se plimbe si sa simta "viata" ...
A uitat sa zica "da "celui de langa el ...
A uitat ce era mai important ...
A uitat sa fie "om "
A uitat sa fie "bun"
A uitat sa fie fericit ...

Isi intoarse privirea si lacrimile ii cuprinse chipul ... Nu avea !! decat amintirile ...
Amintiri in care nu era prezent decat trupeste...
Era singur desi poate un singur telefon umplea incapere... dar tot singur ar fi fost ...
Era in lume singur...fara nimeni care sa aiba grija de el...
Privi in sus spre Dumnezeu ... dar ... Dumnezeu ii oferise tot ce-l putea face fericit... insa el se inchise fata de tot si era deschis doar pentru munca si bani ...
Ar fi vrut sa o sune ...era sigur ca inca il mai iubea ... dar simtea ca ceva il doare ... Realiza ca durerea lui de Acum, ea a simtit-o Mereu cand il striga si el ii ignora chemarea sufletului ...
Ar putea oare acum sa-i stearga ei atata durere, atatea lacrimi ??
Ar avea el oare curajul sa-i zica ca ar renunta la tot ce are doar sa fie om ...Sa poate alaturi de ea, impreuna sa aiba familia pe care ea incercase sa o aiba, dar era singura, sa primeasca din nou acea iubire din partea ei? sa-l ajute ea sa devina om din nou si sa zambeasca pentru orice, sa vorbeasca frumos oricui, sa ierte tot si sa se plimbe pe picioarele lui oriunde??
Simtea cum durerea il invaluie si pune stapanire pe pieptul sau ... il durea din ce in ce mai tare...
Ar fi vrut sa se joace sa rada, sa glumeasca ...ca un copil ...Dar era un copil singur ... alungase tot ce reprezinta puritate si simplitate din el ...
Printre lacrimi zarea fericirea care a lasat-o sa treaca, fericirea care il chema si care suferea ca el nu o vede ...
Dar se ridica si pleca sa se spala pe fata ... Hotari sa lupte, sa o cheme inapoi ... e fericirea lui ... e durerea pentru care va plati dar va fi fericit din nou ...
Acum poate sa aline toata suferinta din trecut ...
Va fi barbat, aceea fiinta pe care Dumnezeu a lasat-o sa aiba grija de femeie, acea fiinta care trebuie sa fie "bun", sa fie om !
Se intoarse in camera si puse mana pe telefon ...
O suna pe ea ...
"Alo?"
Raspunse ... acea voce atat de calda ...acea voce care il implora de multe ori sa nu mai fie asa si sa-si revina ...O durere imensa puse stapanire pe el, parca increminise...
O IUBEA ...DA! acum simti...o iubea si ...si...ea... ea cel pe care el o iubea suferea ...din cauza lui ...
Cum a putut sa-i faca el asta ??
Cum a putut el sa-si faca asta?
"... aaaa... as vrea sa vorbim ....imi pare rau ..."
".............