pasari sau oameni

E atat de neplacut sa vezi urme de aripi pe pamant. Mai ales cand doua pasari zboara in aceiasi directie si vor acelasi lucru se ciocnesc si cad pe jos din cand in cand. In drumul lor se intalnesc si isi dau seama ca merg in acelasi punct. Se hotarasc sa faca drumul impreuna. In doi se pot adaposti de ploi se pot apara de alte pasari care vor sa le faca rau. In doi zborul este mai placut, mai linistit si mult mai usor.
Insa uneori vantul le intra in ochi si se chiocnesc, cad, se lovesc si ajutandu-se unul pe altul se ridica sa mearga mai departe. Ceea ce este trist e momentul caderii. Momentul neintelegerii si vinei pe care o poarta amandoi. Unul pe altul se acuza lovindu-se cu aripile si ranindu-se.
Propabil am vazut asta destul de rar la pasari , dar cand se intampla e neplacut.
Insa acelasi lucru in viata noastra e ceva obisnuit. La noi vorbirea e mai grea ca ciripitul. Exprimarea in momente de frustrare, suparare, tristete, durere conduce la divergente, desi sufletele vor acelasi raspuns si il si au.
Pasarile macar au putine astfel de momente, oamenii insa nu se pot intelege doar din priviri si nu pot vedea sufletul celuilalt. Asta e trist, sau poate doar o bariera care trebuie trecuta prin intelegere si incredere in cel de langa tine.
Dar orice alt moment al vietii e pentru a invata si pentru a te bucura de ceea ce poti si ai langa tine!
... VREAU SA-MI AMINTESC DE O POSTARE MAI VECHE
in the dark is one second that breathe
sky fall down...
what a feeling of losing
need hands ... fingers ... needs air, a new life
my soul receive words that crush and burn
the rain is one flower that give a chance for life
wake up , go on streets , let the eyes to see, to see perfection
to take a mesh of green and lose in that perfume
good morning my lovely man i was dreaming
and i find u ...there like a pace in my hand.