Scrisoare catre Tristete

Iubita tristete,

Ce frumoase iti sunt adancurile si cat de dulci iti sunt caderile. Cate clipe de dor si amor mi-ai oferit si totusi uneori esti atat de departe. In norii vremurilor te-ai ratacit in drumul tau spre mine. As vrea sa ma gasesti in neliniste si sa imi tii companie pana in zori. Apoi as vrea sa dormi si sa ma lasi purtata de razele soarelui in curcubeul lumii.
Tu stii ca esti nedespartita de gandurile mele si te caut printre franturi de liniste. De multe ori te-am preferat pe tine chiar daca fericirea imi intindea un pat cu flori peste ape. De la tine am invatat ca un zambet are valoare si tu mi-ai facut sufletul sa planga de fericire. Daca nu iti cunosteam abisurile azi uitam sa ador si nu as fi gasit calea spre cer. Nu accept sa fiu parte din multumire cand smerenia vine de la tine.
Cat de gri sunt valurile vietii si cata culoare pot avea dupa ploi!
Draga mea asculta-mi chemarea in amurgul serii si iubeste-ma cand sunt fericita! Priveste in mine si pune-mi intelesuri in sinceritate. Durerea ta imi aduce aminte de inceputuri si de desertaciune iar atingerea ta ma face sa fug...sa fug dincolo de mine...dincolo de tot ceea ce vad.
Cum as putea traversa oceanul daca tu nu mi-ai sustine puntea? Cum as putea vedea dedesubturile apei daca tu nu m-ai face sa privesc in jos?
Iubita mea vrea sa ramai...sa fii o umbra in existenta si o ancora pentru visari!

Comentarii

Postări populare