what is love?!

Cuvinte si clipe treceau pe langa el, timpul dansa pe vantul iute si chema viscolul, dar sufletul...sufletul era de mult plecat.

El era undeva sus, unde nimeni si nimic nu putea ajunge. Strazile devenise un ecou de cautare a chemarii din trecut. Patul rece si gol inca mai pastra urmele unui trecut trist si fara final, mai bine fara. Lumina stralucea dar soarele niciodata nu ii incalzea sufletul invaluit in suspine. 

Ca un fir de praf ce alearga spre a fi in plus, el pasea spre timp. 

I se rupeau nori de lacrimi din cerul mintii, inima, inima ii era bucati ce alergau spre porti nevazute. 

Cu pasi repezi cauta zambete si sperante, o cauta dar stia ca nu o va gasi. 

Lumea ca niodata ii zambea si credea ca el e acolo, dar nu, ei se bucurau de o umbra. 

Nu ar fi crezut niciodata ca iubirea l-ar face o stafie ce traia cu sufletul dincolo de nori. 

Daca ar putea da timpul inapoi...dar nu...nu ar putea...inca alerga dupa el. 

Daca ar fi putut schimba ceva...dar nu...nu poate...tarziul e deja trecut. 

Iau ramas vise....vise ce il poarta departe dar care ii provoaca rani, de fiecare data cat deschide ochii. 

Iubirea lui e pentru stele, acolo exista si poate fi...

Insa cum sa traiesti printre stele...fara a fi? Ce n-ar da sa fie acolo, pentru a fi intreg. 

Divinitatea stie...sigur ca stie...insa nu indrazneste sa ceara. Cum sa ceara sa fie si el o stea?

Ar putea cere doar vise...dar poate exista doar prin vis?

Nu ar fi vrut iubire, ar fi ales orice altceva...dar nici asta nu a putut face. 

Un suflet ...un sentiment...un da...un nu....orice...insa stele sunt prea departe pentru a raspunde si el nu poate..
.....sau  poate?!