DRUM BUN!
(from....)
sunt atatea motive de care ne puteam bucura ca traim...
Priveam mai devreme la o emisiune pe TVR 1, "o data'n viata".
Sincer nu m-am uitat si nu mi-au placut niciodata astfel de emisiuni, insa ....
Am ramas cu telecomanda acolo pentru ca l-am vazut pe Vali, Vali Barbulescu.
Multi probabil il stiu, e un dj foarte bun. Eram foarte curioasa sa il vad dansand si cantand populara. Nu l-am vazut. Am vazut cazul pentru care el venise acolo. O femeie in varsta care nu putea merge. O femeie care traia pe "propiile picioare" intr-un scaun cu rotile de la 18 ani. Ea cazuse dintr-un cires, asa cum multi dintre noi am patit-o in copilarie sau poate si acum. Ea de atunci nu a mai mers. .
Am inceput sa plang .. cata dorinta si speranta ca va putea pasi din nou, ca va putea simti din nou pamantul, am vazut in ochii ei m-au facut sa iubesc ca pot merge.
E un dar. E un beneficiu pe care nu toti il au. Cum ar fi sa nu te mai poti ridica pe propiile-ti picioare?
L-am auzit pe Vali spunand ca el a simtit asta, a avut piciorul in ghips. Doctorii i-au spus ca e posibilitatea sa nu mai mearga niciodata. Uite el merge! A sperat si luptat si acum poate merge!
Insa sunt oameni care nu au parte de acest miracol, sa mearga!
Si se bucura, zambesc, traiesc la fel ca noi! Pentru ei ar trebui sa ne bucuram, nu sa ne fie mila! Ei sunt mult mai curajosi, de la ei invatam ca si zambetul e un dar! Totul e un dar pentru care macar o data'n viata ar trebui sa simti frumusetea.
Dupa ce a vorbit Vali, orchestra din cadrul emisiunii a cantat o melodie. Un omagiu adus Mariei Lataretu. Era melodia " Mai tii minte mai draga Marie"!
Din nou mi-au dat lacrimile. E melodia care mi-o canta bunica si bunicul cand eram mica. Imi spuneau ca e melodia mea. [Ma cheama si Maria].
Acel miros de gutui iarna, vinul fiert si povestile bunicilor de la gura sobei mi-au revenit in minte. Cat de lipsite de lux erau acele clipe! Cata naturalete si magie era atunci. Ma pregatesc sa plec acasa, la Vaslui! Am de mers 5-6 ore, ma duc cu trenul, nu am mai fost de mult cu acest mijloc de transport. Am tocuri si ma gandeam ca ma vor durea picioarele! Acum nu mai cred asta! E un miracol ca merg, ca vad, ca-mi amintesc, ca pot scrie si ca traiesc!
Orice e un miracol...doar ca uneori trebuie sa trecem dincolo de aparente si imaginile luxoase...Viata simpla e frumoasa si plina de magie! ..Sa alergam prin ploaie descultz...sa simtim pietrele sub talpi si viata cum ne curge in vene...sa respirim si sa soptim stropilor cristalini ce ne stropesc fatza ... Dincolo de imagine e un suflet ...fara de care nu suntem si nu simtim nimic!
DRUM BUN!
sunt atatea motive de care ne puteam bucura ca traim...
Priveam mai devreme la o emisiune pe TVR 1, "o data'n viata".
Sincer nu m-am uitat si nu mi-au placut niciodata astfel de emisiuni, insa ....
Am ramas cu telecomanda acolo pentru ca l-am vazut pe Vali, Vali Barbulescu.
Multi probabil il stiu, e un dj foarte bun. Eram foarte curioasa sa il vad dansand si cantand populara. Nu l-am vazut. Am vazut cazul pentru care el venise acolo. O femeie in varsta care nu putea merge. O femeie care traia pe "propiile picioare" intr-un scaun cu rotile de la 18 ani. Ea cazuse dintr-un cires, asa cum multi dintre noi am patit-o in copilarie sau poate si acum. Ea de atunci nu a mai mers. .
Am inceput sa plang .. cata dorinta si speranta ca va putea pasi din nou, ca va putea simti din nou pamantul, am vazut in ochii ei m-au facut sa iubesc ca pot merge.
E un dar. E un beneficiu pe care nu toti il au. Cum ar fi sa nu te mai poti ridica pe propiile-ti picioare?
L-am auzit pe Vali spunand ca el a simtit asta, a avut piciorul in ghips. Doctorii i-au spus ca e posibilitatea sa nu mai mearga niciodata. Uite el merge! A sperat si luptat si acum poate merge!
Insa sunt oameni care nu au parte de acest miracol, sa mearga!
Si se bucura, zambesc, traiesc la fel ca noi! Pentru ei ar trebui sa ne bucuram, nu sa ne fie mila! Ei sunt mult mai curajosi, de la ei invatam ca si zambetul e un dar! Totul e un dar pentru care macar o data'n viata ar trebui sa simti frumusetea.
Dupa ce a vorbit Vali, orchestra din cadrul emisiunii a cantat o melodie. Un omagiu adus Mariei Lataretu. Era melodia " Mai tii minte mai draga Marie"!
Din nou mi-au dat lacrimile. E melodia care mi-o canta bunica si bunicul cand eram mica. Imi spuneau ca e melodia mea. [Ma cheama si Maria].
Acel miros de gutui iarna, vinul fiert si povestile bunicilor de la gura sobei mi-au revenit in minte. Cat de lipsite de lux erau acele clipe! Cata naturalete si magie era atunci. Ma pregatesc sa plec acasa, la Vaslui! Am de mers 5-6 ore, ma duc cu trenul, nu am mai fost de mult cu acest mijloc de transport. Am tocuri si ma gandeam ca ma vor durea picioarele! Acum nu mai cred asta! E un miracol ca merg, ca vad, ca-mi amintesc, ca pot scrie si ca traiesc!
Orice e un miracol...doar ca uneori trebuie sa trecem dincolo de aparente si imaginile luxoase...Viata simpla e frumoasa si plina de magie! ..Sa alergam prin ploaie descultz...sa simtim pietrele sub talpi si viata cum ne curge in vene...sa respirim si sa soptim stropilor cristalini ce ne stropesc fatza ... Dincolo de imagine e un suflet ...fara de care nu suntem si nu simtim nimic!
DRUM BUN!
Comentarii
Trimiteți un comentariu